O negociere-şantaj care poate nărui UE. De ce ezită România în faţa pretenţiilor Marii Britanii (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

„Nu ar trebui să susţinem aventura politicianistă a lui Cameron. Nu cred că UE ar trebui să plătească pentru ideea lui năstruşnică”, este de părere şi europarlamentarul Cristian Preda. Profesorul de ştiinţe politice Iordan Bărbulescu arată şi el acelaşi lucru – faptul că în faţa unui nou val de pretenţii la privilegii în UE din partea Marii Britanii, România şi UE ar fi putut să fie mai dure: „Se zice că UE nu va mai fi aceeaşi fără Marea Britanie, dar eu mă îndoiesc că şi Marea Britanie va mai fi la fel fără UE. Aici pierde toată lumea, dacă Marea Britanie iese din UE. Aş fi mai categoric, dacă aş fi negociator – dar din fericire nu sînt – şi aş arăta că nu se poate face tot timpul pe placul Marii Britanii, pentru că aşa s-a întîmplat tot timpul. Aşa am ajuns la o Europă în care unii au luat doar ce au vrut, la start, iar alţii le-au luat pe toate. Nu cred că România şi alte ţări negociază propriu-zis. Negocierea aţi văzut de cine este purtată (Donald Tusk, preşedintele Consiliului – n.r.)”.

Negociere sau şantaj? Marea Britanie va cîştiga, dar va cîştiga periculos

„Nu ştiu de ce avem o poziţie flexibilă, chiar nu pot să înţeleg de ce România cedează, alături de alte state şi de UE, şantajului britanic. Pentru că vorbim despre un şantaj, nu vorbim despre primul şantaj, ci despre un şantaj într-un moment delicat, pe fondul crizei refugiaţilor, care a distrus şi minima solidaritate europeană care exista înainte. Cameron nu îşi doreşte un referendum, pentru că riscurile sînt foarte mari, dar nici europenii nu au curajul să spună Angliei că poate să părăsească UE, pentru că riscul ca situaţia din interiorul UE să se agraveze este foarte mare. De aceea vorbesc de un şantaj, pentru că UE nu poate negocia şi Cameron ştie lucrul acesta. Are toate avantajele şi va cîştiga bătălia, dar va cîştiga într-un mod periculos”, spune politologul Cristian Pîrvulescu. El arată că poziţionarea Marii Britanii faţă de UE nu este o premieră, ci o continuitate în a se pune de-a curmezişul integrării UE şi a obţine pentru sine privilegii, deşi nu vrea în mod real să părăsească Uniunea. „Marea Britanie permanent, de la intrarea ei în Piaţa Comună, nu a făcut altceva decît ca, prin „opt-out”-urile obţinute, să încetinească sau chiar să blocheze procesul de integrare. Marea Britanie este împotriva unei integrări europene, nu a vrut să participe la acest efort. Pe de altă parte, europenii au fost foarte mefienţi faţă de capacitatea Marii Britanii de a se adapta – este celebru discursul lui de Gaulle din 1963, în care explica de ce Marea Britanie nu poate fi membră a Pieţei Comune – şi dacă citim astăzi o să vedem că este la fel de actual”, spune Pîrvulescu.

Profesorul Iordan Bărbulescu găseşte aceeaşi consecvenţă britanică a „şantajului” faţă de UE: „Marea Britanie face ce a făcut întotdeauna. E un soi de copil al UE. Să nu uităm începuturile, că nu a putut adera la UE, că a fost împotriva înfiinţării Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, apoi a vrut să adere la UE şi pînă a dispărut de Gaulle nu a fost posibil. Margaret Thatcher a negociat ce a vrut ea. Sigur că e şi un şantaj şi nu e prima oară cînd britanicii îl fac”.

Cele mai grave pretenţii ale UK pentru principiile UE: dreptul de veto naţional în faţa UE şi restricţiile pentru imigranţi

Politologul Cristian Pîrvulescu arată că Marea Britanie beneficiază deja de 4 „opt-out”-uri (posibilitatea de a nu participa) în chestiuni esenţiale precum Carta Europeană a Drepturilor Omului, Acordul Schengen, Uniunea Economică şi Monetară sau zona de libertăţi, securitate şi justiţie. „Acum, mai cere alte derogări. Cea mai gravă, care priveşte pe români, este cea referitoare la suspendarea ajutoarelor sociale pe o perioadă de 4 ani de la intrarea în Marea Britanie, pentru muncitorii veniţi din Est. Dar nu vor fi doar cei din Est. Interesele cetăţenilor români şi bulgari sînt lezate în primul rînd, deşi există 200.000 de italieni care ar putea fi victimele acestei legislaţii. Este absurdă toată această retorică britanică, pentru că, în realitate, muncitorii care merg să lucreze acolo au locuri de muncă şi contribuie la prosperitatea Marii Britanii”, spune Pîrvulescu. Pe de altă parte, profesorul Iordan Bărbulescu arată că nu aceasta este bomba cu ceas promovată de Marea Britanie în faţa UE, ci pretenţia ca guvernele să aibă drept de veto asupra deciziilor UE: „Ce mă interesează şi mai tare (decît subsidiile pentru imigranţi – n.r.) este solicitarea privind controlul pe care guvernele ar trebui să-l exercite asupra tuturor deciziilor şi legilor europene. Asta ar însemna pierderea competenţelor exclusive ale UE, iar pe de altă parte e o aberaţie, pentru că oricum guvernele controlează deciziile, prin prezenţa miniştrilor în Consilii şi a şefilor de stat şi de guvern în Consiliile Europene. Aici e negocierea dură”. „Juncker a prezentat acel pre-acord (înaintat de Donald Tusk – n.r.) ca fiind echilibrat. Dar nu este, el loveşte o dată în plus în principiile UE şi părerea mea este că toate aceste cedări vor pune foarte multe probleme în legătură cu tratatele. Comisia şi Consiliul au negociat, sîntem într-un moment dificil, vrem ca Marea Britanie să treacă de acest moment, ca UKIP să piardă din importanţă în Marea Britanie. Eu cred că toate acestea sînt poveşti pentru adormit copiii. Dincolo de asta, care este impactul economic, social? Nu am văzut nici un fel de studiu”, consideră Cristian Pîrvulescu.

Vrea Cameron un referendum pe Brexit sau e doar un bluff?

Specialiştii consideră că un referendum privind ieşirea Marii Britanii din UE este la fel de periculos pentru UE, cît e şi pentru Marea Britanie şi că premierul Cameron ar prefera să nu se ajungă la acest pas, pentru că riscurile sînt foarte mari pentru Londra. „Cameron a picat în propria plasă, el a lansat povestea asta cu referendumul acum vreo 4 ani, cînd nici nu ştia dacă va mai fi prim-ministru. Acum nu prea poate să mai dea înapoi. E într-o situaţie dificilă, a lansat ideea într-un moment dificil pentru el, apoi a venit Scoţia care i-a dat putere. Acum o să se mai gîndească dacă îl face sau nu, dar am sentimentul că ar vrea să scape de el (de referendum – .n.r.)”, arată profesorul Iordan Bărbulescu. Într-adevăr, Cameron şi conservatorii săi au promis în 2013 că dacă vor rămîne la putere după alegerile din 2015, vor demara un referendum privind Brexit-ul pînă la sfîrşitul anului 2017. În acel moment, poziţia lor în sondaje scîrţîia, iar acest anunţ i-a ajutat să cîştige voturi şi susţinători printre eurosceptici. Acum, nu e clar dacă David Cameron mai este în poziţia de a flutura la fel de nonşalant un referendum. „Mă tem că ne îndreptăm către Brexit. De cînd Cameron a deschis discuţiile cu statele membre şi cu instituţiile europene, numărul britanicilor care sînt contra rămînerii în UE creşte. Asta arată deriva conservatorilor britanici”, spune europarlamentarul Cristian Preda. Cristian Pîrvulescu spune şi el că argumentul lui Cameron că dacă va primi concesii la Bruxelles, va înclina balanţa la referendum către tabăra pro-europeană, este fals: „Referendumul în sine e un risc, pentru că dă posibilitatea anti-europenilor să se manifeste. Ştim foarte bine că referendumul nu este o dezbatere raţională, este una emoţională, iar argumentele raţionale sînt foarte puţin acceptate. Degeaba va interveni Cameron de partea rămînerii în UE, dacă opinia publică a fost deja basculată în zona cealaltă. Dacă concesiile vor fi pe linia dorită, s-ar putea totuşi ca el să renunţe la referendum, spunînd că Marea Britanie a obţinut ce a dorit”. De asemenea, dacă Marea Britanie ar ieşi într-adevăr din UE, aşa cum ameninţă Cameron în caz că nu obţine ce vrea,

s-ar putea trezi că Scoţia se desparte şi ea de Regat, referendumul recent păstrînd uniunea cu un scor nu prea confortabil. „Permanent poziţia lui Cameron a fost anti-europeană, el este conştient de riscurile sociale pe care le-ar presupune ieşirea Marii Britanii din UE. Dar nimeni nu discută pe seama riscurilor politice pentru Regatul Unit, pentru că este o mare oportunitate pentru Scoţia să se retragă din uniunea cu Anglia. Scoţia este un stat cu o poziţie pro-europeană evidentă în raport cu englezii care sînt mai degrabă ostili, ar fi o ocazie pentru Scoţia să revină la independenţa de acum 300 de ani”, consideră Cristian Pîrvulescu.

(va urma)

COMENTARII DE LA CITITORI