O negociere-şantaj care poate nărui UE. De ce ezită România în faţa pretenţiilor Marii Britanii (3)

in Pe meridianele lumii

Copy-cats: mai multe membre UE vor şi ele privilegiile Marii Britanii
Riscul efectului de cutie de Pandorei creat de pretenţiile Marii Britanii este real, iar de asta se tem şi cei mai importanţi lideri ai UE, de la Tusk la Merkel sau Hollande. Premierul Danemarcei a anunţat că un acord UE-Marea Britanie va crea „o bază excelentă pentru discuţii viitoare privind dezvoltarea regulilor UE”. În Austria, ministrul de Externe a spus că şi-ar dori sistemul de tăieri de beneficii sociale pentru imigranţi cerut de Marea Britanie, pentru că ar însemna o economie de 230 de milioane de euro la ajutoarele sociale plătite de Austria copiilor de imigranţi, care nu trăiesc în Austria. „Noile aranjamente ne dau ocazia să ne folosim de această oportunitate”, a spus oficialul, conform „Wall Street Journal“. Astfel, jocul Marii Britanii este folosit şi de alte state, pentru a-şi promova propriile interese în raport cu reglementările unitare ale UE, mai ales că Angela Merkel a declarat de mai multe ori că este în favoarea modificării tratatelor UE, pentru a include reguli mai multe privind guvernarea economică a Eurozonei (pentru a cîrpi practic neajunsurile care au dus la criza din Grecia).
În Franţa, Marine Le Pen, liderul partidului de extremă dreapta Frontul Naţional, a promis că dacă va cîştiga alegerile de anul viitor, va demara negocieri similare cu cele ale Marii Britanii.
Ce a cerut Cameron, ce i-a oferit Tusk din partea UE
La capitolul Suveranitate, solicitările lui David Cameron au fost ca Marea Britanie să poată refuza politicile UE pentru o „uniune tot mai strînsă”, adică politicile de integrare europeană politică „într-o manieră formală, juridică şi ireversibilă”. Cea mai importantă cerere la acest capitol a fost ca parlamentul naţional să aibă puterea să blocheze legislaţia UE, conform BBC. Oferta din planul lui Tusk a arătat că în UE „referinţele la o uniune tot mai strînsă între popoare sînt compatibile cu diferite căi de integrare care sînt valabile pentru diferite state membre şi nu obligă toate statele membre să ţintească spre o destinaţie comună”. „Se recunoaşte că Marea Britanie nu este angajată într-o integrare politică viitoare în UE”, arată planul lui Tusk. De asemenea, Tusk a oferit posibilitatea ca în cazul în care un stat nu consideră că vrea să se supună unui act normativ european aflat în stadiul de proiect, poate trimite în termen de 3 luni de la publicarea proiectului obiecţiile, dacă obţine peste 55% din voturile din parlamentul naţional, iar preşedinţia Consiliului European va include problema pe agenda Consiliului, pentru a fi dezbătută. La capitolul migranţi şi ajutoare sociale, David Cameron a cerut ca imigranţii din alte state UE care vor să solicite reduceri de taxe sau beneficii sociale pentru copii să nu aibă acces la aceste ajutoare sociale decît după ce trăiesc 4 ani în Marea Britanie. O altă propunere este ca imigranţii din UE să nu poată solicita o locuinţă socială decît dacă au trăit în zona respectivă cel puţin 4 ani. De asemenea, Cameron a mai cerut ca imigranţii UE să nu mai poată primi ajutor de şomaj şi dacă nu îşi găsesc de muncă în 6 luni, să fie obligaţi să plece din Marea Britanie. Solicitarea care a scandalizat statele est-europene în special a fost aceea ca imigranţii care muncesc în Marea Britanie să nu mai aibă dreptul la ajutoare sociale pentru copii, dacă aceşti copii nu locuiesc în Marea Britanie. Oferta lui Tusk pe aceste cereri: „Noua legislaţie va stabili un mecanism de alertă şi siguranţă care să răspundă situaţiilor de aflux de muncitori din alte state membre, de o magnitudine excepţională, pe o perioadă extinsă de timp… actul va autoriza statul membru să limiteze accesul muncitorilor europeni nou intraţi pe piaţa muncii la beneficii sociale legate de muncă, pentru un total de cel mult 4 ani de la începutul angajării”. De asemenea, în care ce priveşte beneficiile pentru copiii imigranţilor care nu trăiesc în Marea Britanie, să se introducă un sistem de indexare a acestor beneficii, în funcţie de nivelul de trai din ţara unde trăiesc copiii. La capitolul guvernanţă economică pentru statele non-euro, Cameron a cerut recunoaşterea explicită a faptului că Euro nu este singura monedă a UE, pentru a se asigura că ţările non-euro nu sînt dezavantajate. De asemenea, a mai cerut mecanisme care să asigure faptul că uniunea fiscală nu poate fi impusă membrelor UE non-euro şi că Marea Britanie să nu fie obligată să contribuie la bailout-urile Eurozonei. Planul lui Tusk: „Măsurile a căror scop este să aprofundeze mai departe uniunea economică şi monetară vor fi voluntare pentru statele membre a căror monedă nu este Euro”; „Actele legale între ţările Euro vor respecta piaţa internă”. În ceea ce priveşte capitolul Competitivitate, Cameron a cerut reducerea reglementărilor excesive şi extinderea pieţei unice. Oferta din planul lui Tusk: „UE trebuie să îşi mărească eforturile către întărirea competitivităţii, pe liniile trasate în Declaraţia Consiliului European privind competitivitatea. În acest scop, instituţiile UE relevante şi statele membre vor face toate eforturile pentru a întări piaţa internă (…) acest lucru însemnînd micşorarea poverilor administrative”.
Poziţia României, exprimată de Klaus Iohannis
„România, după cum ştiţi, s-a angajat de la început cu bună credinţă în aceste negocieri. Am exprimat constant o deschidere pentru identificarea de soluţii pertinente, pentru că noi considerăm că este foarte important ca Marea Britanie să rămînă în interiorul Uniunii Europene. Uniunea Europeană are nevoie de Marea Britanie şi Marea Britanie are nevoie de Uniunea Europeană, aceasta este poziţia noastră pe care am exprimat-o cu toate ocaziile. De o manieră generală, obiectivele de reformă ale Uniunii Europene conţinute în pachetul propus de preşedintele Tusk sînt convergente cu viziunea şi interesele României”, a declarat Iohannis, după întîlnirea cu Donald Tusk. Iohannis a arătat că România susţine trei dintre cele patru capitole negociate de Donald Tusk cu Marea Britanie, însă la capitolul privind beneficiile sociale pentru imigranţi doreşte să negocieze. „Nu trebuie să fie puse în discuţie drepturile cetăţenilor români care lucrează în Marea Britanie sau în alte state membre în ceea ce priveşte accesul la prestaţiile sociale. Pachetul propune crearea unui mecanism de salvgardare care ar permite limitarea pentru scurt timp a accesului la anumite tipuri de prestaţii sociale, specifice Marii Britanii, pentru lucrătorii – cetăţeni ai Uniunii care doresc să intre acolo pe piaţa muncii. Am subliniat că pentru România este important, în primul rînd, ca mecanismul de salvgardare să fie nediscriminatoriu, să aibă un caracter excepţional şi cît mai limitat în timp. Aplicarea acestuia trebuie să se facă pe baza unor justificări pertinente”, a spus Iohannis. „Vom urmări să eliminăm orice risc de discriminare pentru cetăţenii români. De asemenea, vom urmări ca posibila indexare (a beneficiilor sociale pentru copii – n.r.) să nu se poată extinde către alte prestaţii sociale. Am arătat că este important ca aplicarea celor două mecanisme să nu se facă retroactiv, astfel încît să nu fie afectaţi cetăţenii care lucrează deja pe piaţa muncii din respectivul stat membru gazdă. Astfel, aceste mecanisme ar urma să se aplice numai celor nou intraţi pe piaţa muncii, după intrarea în vigoare a acestor măsuri”, a mai spus Iohannis. În replică, Donald Tusk a afirmat că ţine cont de poziţia României, dar a avertizat: „Acesta este un moment critic. Este timpul să începem să ascultăm argumentele celorlalţi mai mult decît le ascultăm pe ale noastre! E natural ca în negocieri, poziţiile să devină mai ferme pe măsură ce ne apropiem de momentul deciziei, dar riscul de rupere este real, deoarece acest proces este cu adevărat foarte fragil. Trebuie să îl abordăm cu atenţie. Ceea ce s-a rupt, nu poate fi reparat”.

Sfîrşit

COMENTARII DE LA CITITORI