O nouă contribuţie la elucidarea misterului morţii (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

Sfîntul Ignatie Briancianinov (pe numele lui de mirean Dimitrie Alexandrovici Briancianinov) a trăit în Rusia între anii 1807 şi 1867. În 1831 şi-a părăsit familia de ţărani dintr-o gubernie îndepărtată şi s-a călugărit cu numele de Ignatie. La început, dovedind talent, a scris literatură laică şi, abia mai tîrziu, literatură religioasă: rugăciuni, învăţături duhovniceşti şi multe altele. A fost canonizat în anul 1988 şi se prăznuieşte în calendarul ortodox pe 30 aprilie. Cea mai importantă dintre scrierile Sfîntului Ignatie Briancianinov este ,,Cuvînt despre moarte”, tradusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas după originalul rus ,,Slova o smerti”. Cartea s-a tipărit în anul 2007 la Editura Ortodoxă, cu binecuvîntarea Prea Sfîntului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului.
În opinia Sf. Ignatie Briancianinov, întîlnită şi la gînditorii antici, moartea este o mare taină. Este naşterea omului din viaţa pămînteană şi trecerea în veşnicie. Prin săvîrşirea acestei taine, ne dezbrăcăm de învelişul grosolan, care este trupul, şi trecem – ca fiinţe sufleteşti, subţiri, eterice – într-o altă lume, locaşul fiinţelor de acelaşi neam cu sufletul nostru. Această lume nu poate fi percepută cu organele noastre de simţ. Ieşind din trup, sufletul nu este văzut cu ochii trupului şi nu poate fi atins de nimeni, el este aidoma celorlalte lucruri nevăzute. Cît timp locuim în această lume, ne este dat să vedem doar trupul fizic, care, după moarte, devine rece şi fără suflare şi începe să se descompună. De aceea, ne grăbim să-l ascundem în pămînt. Dar ce se întîmplă cu sufletul? Mijloacele noastre de înţelegere sînt puţine şi nu ne ajută să aflăm prea multe. Numai murind, putem dezlega acest mister. Sau, cum zicea un om de spirit, vom muri şi vom vedea. Mai departe, crede Sf. Ignatie Briancianinov, prin învăţătura creştină, aflăm ce se întîmplă cu sufletul nostru ajuns dincolo de hotarul veşniciei. Numai ridicînd vălul de pe taina morţii, aflăm ce răsplată şi ce pedeapsă ne aşteaptă pentru binele şi răul făcute, cu voie sau fără voie, în această lume. Omul are un viitor în viaţa pămînteană, pe care îl vede şi îl poate controla. Dar mai are unul, în moarte, pe care ochii trupului nu-l văd. Taina morţii ne este desluşită de cuvîntul lui Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sfînt.
În continuare, să răsfoim cartea Sf. Ignatie Briancianinov şi să reţinem cîteva dintre notaţiile sale interesante şi lămuritoare. Cunoscîndu-le, poate nu vom mai ajunge în situaţia de a-i da dreptate gînditorului Solon, care spunea că nimeni nu este fericit înaintea morţii. Motivul ar fi că nu ştim nimic despre moarte.
* ,,Naşterea, Dragostea şi Moartea sînt cele mai mari mistere ale lumii. Nici ştiinţa, nici Biserica şi nici altcineva n-au reuşit să le dezlege”.
* ,,Moartea înseamnă naşterea omului din viaţa pămînteană, vremelnică şi trecerea spre cele veşnice”.
* ,,Moartea este despărţirea sufletului de trup, în urma căderii noastre. Moartea este o pedeapsă pentru om, care nu a ascultat de Dumnezeu, L-a uitat şi, astfel, şi-a pierdut nemurirea”.
* ,,Cînd sufletul iese din trup şi se suie spre cer, mai întîi, este întîmplinat de cetele dracilor, care îi cer socoteală pentru toate păcatele făcute în viaţa pămînteană: minciuna, zavistia, furturile de tot felul, preacurvia, zgîrcenia, îmbuibarea, vrăjitoriile etc. Îngerii nu pot ajuta, în nici un fel, sufletul. Îl vor ajuta numai pocăinţa, milostenia şi celelalte fapte bune săvîrşite pe pămînt”. (Cuviosul Simion Stîlpnicul)
* Dar tot el mai zice: ,,Cînd întîlnesc un suflet fără de păcate, îngerii îl fericesc şi îl înalţă spre vămile văzduhului. Dar cînd, dimpotrivă, sufletul e plin de păcate, diavolii se ceartă cu îngerii să li-l dea lor, pentru o judecată aspră”.
* ,,Chiar şi cînd se topeşte în pămînt, trupul fiinţează, ca sămînţă, în aşteptarea Învierii de Apoi. Trupurile aleşilor lui Dumnezeu nu putrezesc. În loc de duhoare, ele răspîndesc mireasmă şi au puterea să tămăduiască toate neputinţele, revarsă viaţă”.
* ,,Despărţirea sufletului de trup nu este moarte. Este doar urmare a morţii. Această moarte, cea mai groaznică, este începutul şi izvorul tuturor suferinţelor omeneşti, şi fizice, şi trupeşti. Moartea este ascunsă în inimă”.
* ,,Cu moarte veţi muri! Fiindcă a încălcat porunca şi a mîncat din Pomul cunoaşterii binelui şi răului, omul a fost pedepsit cu moartea. Atunci a murit sufletul lui Adam, căci s-a despărtat de Dumnezeu prin neascultare. Dar, cu trupul, a mai trăit pînă la vîrsta de 930 de ani”.
* ,,Moartea adevărată, a doua moarte, este despărţirea sufletului de harul lui Dumnezeu şi împreunarea lui cu păcatul. Aceasta este moartea cea înfricoşată, şi de ea trebuie să fugim”.
* ,,Cînd va veni vremea, vor învia şi cei drepţi, şi cei păcătoşi. Numai că cei drepţi vor afla fericirea veşnică, desfătarea întru împărăţia pururi fericită; cînd vor învia păcătoşii, ei vor învia doar pentru a muri din nou, căci îi vor aştepta munci veşnice, viermii neadormiţi, întunericul de nepătruns, focul Gheenei. Aceasta este moartea a doua”.
* ,,Moartea nu se împacă niciodată cu raţiunea omenească. Doar viaţa întru Christos, care continuă şi pe lumea cealaltă”.
* ,,Nimeni nu poate să oprească moartea şi să-i stea împotrivă; nimeni nu poate să-i ceară socoteală pentru faptele ei. Moartea este în noi. Ne naştem cu ea şi murim cu ea”.

(va urma)
PAUL SUDITU

COMENTARII DE LA CITITORI