O poveste adevărată

in Lecturi la lumina ceaiului

A fost odată un împărat care împlinea 90 de ani. Şi au dat curtenii o mare petrecere, care a început cu un turnir la care s-au întrecut în lupte şi sărituri toţi cavalerii din împărăţie. A venit ca să-i vadă chiar şi televiziunea, la care împăratul a şi dat un interviu… de vreo… 10 secunde! Cel care conducea turnirul era chiar mareşalul armatei; cu acest prilej, el a dat ordin să apară şi o carte.
Şi s-au pornit apoi la masă, unde Ileana Consînzeana a pregătit un ospăţ ca-n poveşti. A venit şi Făt Frumos, care adusese cu el nişte bastoane de mareşal care scoteau sunete deosebite, atunci cînd erau lovite cu palma. Le-a împărţit norodului, pe grupe, şi a spus fiecăruia să fie atent la el. Şi astfel, la semnele lui meşteşugite, toţi au lovit, uşor, acele bastoane şi, deodată, s-au auzit acordurile Simfoniei a IX a de Beethoven, simbolul păcii, prieteniei şi al Bucuriei. Împăratul a spus oamenilor că a construit acel imperiu punînd la baza lui cinstea şi iubirea, după care Ileana Consânzeana şi Prima Doamnă au povestit cît de înţelept era împăratul, mijindu-le în colţul ochilor cîte o mică, dar strălucitoare lacrimă, ştearsă pe furiş, ca să n-o vadă supuşii. Împăratul, ca să salveze momentul de duioşie, a luat cuvîntul şi a povestit că, atunci cînd era prinţ, a participat la un Congres Mondial al Antrenorilor de Atletism. La festivitatea de închidere, s-a oferit un tort delegaţiei care urma să prezinte cea mai bună glumă. Şi a mai spus împăratul cum că delegaţia lui, formată doar din doi oameni, a cîştigat tortul cu următoarea glumă:
Se dusese vestea că în ţara în care domnea împăratul, un medicament minune prelungea viaţa. Şi a venit atunci o delegaţie de gazetari străini pentru a vedea la faţa locului ce rezultate avea hapul minune. Şi l-au întrebat  pe un bătrîn:
– Cîţi ani ai, moşule?
Bătrînul a răspuns:
– O sută doi ani.
– Şi ce ai făcut toată viaţa, de arăţi aşa de tînăr?
– Dimineaţa am mîncat legume, la prînz legume, iar seara – tot legume.
Au mers mai departe şi au dat de un alt bătrîn. Şi, la aceeaşi întrebare, bătrînul a răspuns :
– O sută cinci ani.
– Şi ce ai făcut toată viaţa, de arăţi aşa de tînăr?
– Dimineaţa am băut lapte, la prînz lapte şi seara – tot lapte.
Şi au văzut gazetarii un om mai gîrbovit, mai bătrîn pe care l-au întrebat ce a făcut el toată viaţa. Acesta a răspuns cu o voce tremurîndă:
– Dimineaţa am avut femei, la prînz femei şi seara – tot femei!
– Ce spui, moşule! Şi cîţi ani ai?
-Treizeci şi trei.
Şi atunci lumea a izbucnit în rîs, de nu s-a mai oprit decît după ce tortul – premiu a fost adus la masa delegaţiei noastre…
Şi s-au veselit curtenii cînd au auzit gluma, de mai rîd şi astăzi cînd şi-o aduc aminte.
Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea.

SILVIU DUMITRESCU

P.S. Dacă veţi înlocui eroii din poveste cu numele unor muritori din zilele noastre, veţi afla povestea adevărată în care un grup de foşti atleţi şi persoane distinse din lumea de astăzi au sărbătorit un cunoscut antrenor din lumea atletismului, care a împlinit 90 de ani.

COMENTARII DE LA CITITORI