O revoltă de-o vară (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

Tot ce aşteptau revoluţionarii era un semn de la liderii bolşevici, de la Lenin. Aceştia însă aproape că nu mai existau. Iritaţi şi din cauza ploii care se abătuse deasupra Petrogradului, cîţiva marinari au pătruns în palat şi l-au arestat pe liderul eser, ministrul Cernov. Ei voiau să dea toată puterea sovietelor, aşa cum se striga mereu, şi sovietele nu voiau. Iar pentru asta îl ţineau ostatic pe Cernov. Între timp, a intervenit Troţki şi le-a cerut marinarilor să îl elibereze pe politician. Iar ultima parte a zilei a văzut desfăşurarea unor scene amatoriceşti de teatru ale revoltei.

Tîrziu, cînd multă lume se resemnase deja cu gîndul că lovitura de stat a eşuat lamentabil, Regimentul 176 din Krasnoe Selo a sosit în capitală. Veneau şi ei să ia parte la marele eveniment istoric de preluare a puterii, dar la Petrograd nu era nimic de văzut. Seara s-a încheiat cu un grup de muncitori care au pătruns în Palatul Taurida pentru a le cere explicaţii membrilor Sovietului. Explicaţii nu au primit, în schimb au fost primii care au intrat în posesia unui ordin care spunea că protestatarii trebuie să se întoarcă la casele lor, altfel vor fi arestaţi drept trădători ai revoluţiei. Şi, ca o ultimă scenă-simbol, marinarii din Kronstadt au ocupat fortăreaţa părăsită „Petru şi Pavel”, dormind în celulele goale, bîntuite de trecutul ţarist.

Văzînd că pericolul a trecut, Guvernul Provizoriu şi-a făcut din nou apariţia: era momentul să pornească o vînătoare de bolşevici. Încă din seara de 4 iulie, ministrul de Justiţie, Pereverzev, începuse să împrăştie vestea că bolşevicii lucrează pentru germani. Aşa că bolşevicii şi-au pierdut sprijinul soldaţilor, iar regimentele au început să se întoarcă în slujba Guvernului.

(va urma)

ANA-MARIA ŞCHIOPU

COMENTARII DE LA CITITORI