O stafie bîntuie prin fosta Europă comunistă: John McCain al războiului rece

in Lecturi la lumina ceaiului

La fel ca stafia comunismului, cea care a băgat în sperieţi Europa capitalistă acum mai bine de 150 de ani (Karl Marx, „Manifestul partidului comunist”, la 1848), o altă fantomă a cutreierat, în ultima vreme, fosta Europă comunistă, de la Marea Baltică la Marea Neagră. Venită din întunecimile Washingtonului, i-a zăpăcit atît de tare pe americani, încît aceştia au ajuns aproape să nu mai ştie cine sînt („Sîntem toţi georgieni”, „Sîntem toţi ucrainieni”, azi-mîine sîntem toţi moldoveni, sîntem toţi transnistreni, ciuci, ciuvaşi, neneţi ş.a.m.d.).

Pornită să-i ameţească şi pe est-europeni cu iluzii geo-politice şi analogii istorice aberante, cum că „America e cu ei” şi că „Putin este Adolf Hitler”, stafia neoconservatoare a războiului rece, rătăcită în aceste locuri, este senatorul american John McCain. Ideile sale, puţine şi fixe, sînt: (1) mai vechea obsesie, paranoică, a republicanilor radicali, de la fostul preşedinte Reagan încoace, de a răpune Rusia, oricum ar fi ea, imperială, republicană, comunistă, capitalistă, inflexibilă, rezonabilă, ostilă, parteneră, nedemocratică, democratică, neresetată, resetată, fostă URSS, viitoare URSS etc. şi (2) ponegrirea lui Barack Obama, spre a se asigura înfrîngerea democraţilor la alegerile prezidenţiale din 2016 şi revenirea disperată a „uliilor” republicani la Casa Albă. Ce ştiu şi ce presimt în clipa de faţă McCain, radicalii din partidul său şi „caii troieni” neoconservatori din interiorul echipei Obama?

Ştiu că: (1) partidul republican are mari probleme acasă, că a „îmbătrînit” mult în ultimul deceniu, că înţelege tot mai puţin America şi lumea şi că participă, tot mai rar, la bunul lor mers înainte; (2) că sînt incapabili să negocieze şi să facă unele compromisuri politice; (3) că, pe plan intern, identitatea GOP (partidul republican) se diminuează constant, că pînă şi fieful lor, Texasul, se îndepărtează şi că, în mai puţin de o generaţie, va vota ca un „swing state”, adică altfel decît electoratul fidel republican; (4) că „păcatul originar” al partidului dă acum în clocot, adică a devenit limpede că nu mai are nici o şansă să atragă grupurile hispanic şi cel de culoare, care vor domina demografic America, în puţine decenii, şi, în sfîrşit (5) că aiurelile debitate recent de senatorul de Arizona la Charlie Rose Show, la Televiziunea publică americană (PBS), cum că Rusia ar fi o „ţară-benzinărie”, sau că America poate să aducă „sfîrşitul lui Putin şi al imperiului său”, vin şi ele să confirme faptul că McCain a fost desemnat, recent, de către democraţi (53%), independenţi (55%) şi – atenţie – republicani (55%!) drept cel mai nepopular senator din toată America (?!), şi că republicanii din statul său au votat o rezoluţie, calificînd activitatea sa politică şi publică drept „un dezastru păgubitor statului Arizona şi întregii naţiuni americane” (vezi publicaţia conservatoare lunară „Townhall Magazine”, din Phoenix, Arizona, din 2 aprilie a.c., precum şi buletinul din 6 martie 2014 al firmei de sondaje de opinie naţionale Public Policy Polling din Raleigh, statul Carolina de Nord). Pe de altă parte, ce nu prea ştiu şi ar trebui să ştie McCain şi cei pe care îi reprezintă, acasă şi în lume? Păi, ar trebui să ştie ce cred despre el şi despre radicalii republicani, majoritatea vastă a est-europenilor, inclusiv românii, şi majoritatea vastă a americanilor din Arizona, statul care l-a ales şi l-a trimis senator în Congresul SUA. Iar aceştia cred despre McCain, despre „misiunile” belicoase şi declaraţiile sale provocatoare din estul Europei, despre prestaţia sa patetică acasă, în Arizona, sau la Washington, şi, în general, despre politicile radicalilor republicani, astfel:

Românii:

* McCain a fost asemănat cu Hitler chiar în SUA…

* Sînt politicieni în Europa care-l elogiază pe Putin. În urmă cu 3 săptămîni a făcut-o un om politic britanic!

* În 1999, Poporul Român era de partea americanilor. Şi contra Rusiei.

Dacă lucrurile s-au modificat, NU ESTE VINA ROMâNILOR. Este VINA AMERICANILOR, reprezentaţi prin tot felul de neaveniţi…

* McCain seamănă cu Joseph McCarthy!

* Doamne fereşte, Transnistria cere singură alipirea la Rusia, transnistrenii chiar doresc acest lucru singuri!

* Individul ăsta, McCain, e un mare pericol pentru pacea mondială, mereu bagă zîzanie. Pînă la aşa-zisa revoluţie democratică din Ucraina nu era aşa de îngrijorat de soarta Transnistriei. I-a venit aşa, brusc, dragostea?

* McCain este un incult dacă spune că Rusia este o benzinărie. Ştie doar să ucidă vietnamezi, este un mic Rambo îmbătrînit în rele.

* Nu degeaba i se spune John McCain-No Brain. Omul este de o prostie feroce. Ar trebui trimis în linia întîi, să lupte el cu ruşii, poate îi mai vine mintea la cap.

* Neoconservatorii sînt înnebuniţi de resursele Rusiei…

* „Rusia ar putea ocupa Transnistria?”. Serios, omul acesta, McCain, pe ce lume trăieşte? Să-i spună cineva că Rusia a ocupat Transnistria de 22 de ani!

* Este simplu să-ţi dai seama de ce McCain este atît de detestat, el este senatorul preocupat de o singură temă: RĂZBOAIELE.

* Ţapul bătrîn ar trebui să demisioneze ACUM! Patrioţilor americani le este ruşine cu el.

* Sînt un cetăţean al Arizonei care votez, de obicei, cu republicanii. Dacă McCain va candida din nou, voi vota cu oricare dintre democraţi, numai ca să scap de el. Mai bine 6 ani cu un senator democrat, decît să-l suport alţi 6 pe McCain, cu toate promisiunile sale false, cu trădările şi cu minciunile sale.

* McCain este un om de plastic şi un cameleon, este ceva atunci cînd vrea să fie reales, şi altceva după ce a cîştigat. Din această pricină, popularitatea sa este atît de scăzută.

* McCain este tipul dezgustător de politician, care trăieşte din fapte trecute, votează cu democraţii şi proclamă că este conservator. Arizona, te rog, trimite-l la plimbare înapoi, în locurile de unde a venit!

* „McCain este cel mai nepopular senator american”. Cu siguranţă că aşa este!

* De ce naiba l-au ales ultima oară oamenii din Arizona? De pe atunci era oribil!

* McCain a ajuns senil. E timpul să se retragă.

* Numai laşi disperaţi şi nazişti ca Hillary Clinton şi Joe Biden îi mai cer lui McCain să candideze…

* Comentînd relatări despre ocuparea unor părţi din Crimeea de către ruşi, senatorul de Arizona, John McCain, a spus, vineri: „Sîntem toţi ucrainieni”. A cerut, apoi, un ajutor economic american, rapid, pentru Ucraina, a condamnat Rusia la Naţiunile Unite, a cerut sancţiuni pentru oficialii ruşi, precum şi instalarea unor rachete americane în Republica Cehă, alăturată. Nu, domnule senator McCain, noi nu sîntem ucrainieni. Noi sîntem americani. Hai să ne vedem de treburile Americii. De fapt, cel mai probabil McCain doreşte un război cu Rusia.

De aproape 2 ani, la Washington funcţionează un grup de reflecţie denumit „Institutul McCain pentru leadership-ul internaţional”. Spun fondatorii săi că are misiunea de „a promova poziţia de lider globalist a Americii, bazată pe securitate, oportunităţi economice, libertate şi demnitate umană, în Statele Unite şi pretutindeni în lume”. Aşezaţi cuvintele „securitate, oportunităţi economice, libertate, demnitate umană” faţă în faţă cu celelalte cuvinte, rostite de americani despre senatorul McCain: „detestat, trădător, mincinos, cameleon, dezgustător”, şi, astfel, veţi putea vedea limpede cum arată sfîrşitul fără glorie al unui demagog perfect.

Apoi, din decembrie 2013 şi pînă mai zilele trecute, Evghenia Timoşenko, şi Vitali Kliciko, Tiahnibok, Iaţeniuk, Andris Berzins, Dalia Grybauskaite, Linas Linkevicius, şi studenţii Universităţii din Vilnius şi studenţii din Chişinău, şi Iurie Leancă, Nicolae Timofte şi Vladimir Grosu l-au întîlnit pe McCain, la ei acasă. Fără să ştie, aceşti oameni ai Răsăritului şi-au irosit timpul şi speranţele cu cel mai nepopular politician din Statele Unite ale Americii. Fără să ştie că, în timp ce McCain le spunea, pe Maidanul de la Kiev, că „America este cu ei”, americanii, laolaltă democraţi, republicani şi independenţi, în majoritatea lor, decideau că „America nu mai este cu McCain”. Că-l decăzuseră din dreptul moral de a mai vorbi în numele ei…

Radu Toma

COMENTARII DE LA CITITORI