Oameni aleşi (19)

in Lecturi la lumina ceaiului

PETER PAUL RUBENS (1577–1640) (4)
Îndurerat, se retrage la o mînăstire, unde trăieşte în reculegere mai multe luni.
Dorinţa de a se întoarce în Italia nu o mai poate îndeplini, căci Arhiducele Albrecht şi Infanta Isabella nu-i îngăduie să părăsească ţara, dîndu-i titlul de pictor al curţii. În 1609, se însoară cu Isabella Brandt, de o frumuseţe gingaşă.
Începe perioada de glorie. Primeşte comenzi din partea oraşului Anvers, a diferiţilor duci şi prinţi, sau din partea unor biserici foarte bogate. Din vremea aceasta datează tripticul unui altar care îl are în mijloc pe Sf. Ilderfon. Este neîntrecut în amalgamarea tonului întunecat cu culorile cele mai strălucitoare. Cînd mînăstirea în altarul căreia se afla tripticul a ars, tabloul a fost cumpărat, pentru pinacoteca din Viena, unde se găseşte şi astăzi, de Maria Tereza, cu 40.000 guldeni.
În această vreme a pictat „Coborîrea de pe cruce“ (tablou aflat în muzeul din Anvers), „Madona cu alaiul îngerilor“ (Paris), precum şi multe tablouri cu subiecte mitologice (Samson, Meleagru şi Atalante). Ca să cîştige timp, uneori lucra împreună cu Fr. Synders („Vînătoarea de mistreţi“) sau cu Breugel. Era neîntrecut în pictarea cîinilor, a cailor, iar ca să picteze o vînătoare de lei, se pare că a adus în atelierul său chiar un leu.
În 1625, se încheie perioada de linişte, în care timpul era folosit doar pentru pictură. Între 1623 şi 1625, este negociator în conflictul dintre Olanda şi Spania şi este extrem de preocupat de încheierea păcii între cele două ţări. Este mereu pe drumuri, cînd în Spania, cînd în Anglia. E atît de preţuit şi stimat încît Filip IV al Spaniei îi conferă titlul de nobil. Locuieşte în Madrid 8 luni, bucurîndu-se şi de prietenia lui Velazquez. În Anglia, Regele Carol I îl consideră prieten. În 1629, Universitatea din Cambridge îl proclamă „Magister in artibus“.

(va urma)
Prof. I. SIMIONESCU
preşedintele Academiei Române (1942)

COMENTARII DE LA CITITORI