OAMENI ŞI ŞERPI

in Poeme

 

Motto:

,,Ce oameni primitivi, murdari şi răi

Şi ăştia, Doamne, sînt copiii Tăi?“

 

Ce lume mică e în jurul meu!

Vieţuitoare fără idealuri

Mă simt ca legendarul Prometeu

Înlănţuit de stînci, bătut de valuri.

 

Nu toţi sînt oameni, încă nu s-au tras

Definitiv şi sigur din maimuţă

Au haine scumpe, ochelari şi ceas

Dar gena primitivă nu îi cruţă.

 

Încep să cred că sînt reptilieni

Trimişi la noi din altă galaxie

Ei nu au sînge cald, de pămînteni

Fac dîre de şopîrlă străvezie

 

Te uiţi în ochii lor – nu vezi nimic

Vorbeşti cu ei – exact pe dos fac toate

Eu îi cunosc perfect şi ştiu ce zic:

Ei nu fac parte din umanitate.

 

Ei sînt sub-oameni, nu au fost creaţi

De Dumnezeu, ci poate de Satana

Feriţi-vă de monştrii deghizaţi

Ei într-un lan de maci sînt buruiana.

 

Eu am un simţ aparte, îi detest

Privesc la ei cu silă şi cu milă

Azi, Iuda ce se vinde dă şi rest

Nu vă lăsaţi conduşi de o reptilă!

 

E şarpele cel rău, primordial

Din mitul biblic, cu Adam şi Eva

El se adapă din Sfinţitul Graal

Şi îi va lua Planetei toată seva.

 

Nu toţi sînt oameni pe acest pămînt

Ei pregătesc, de zor, Apocalipsa

N-au inimă, n-au creier, n-au cuvînt

De vor pieri, nu le vom duce lipsa.

 

E fără de sfîrşit acest coşmar

Trăiesc din plin cea mai lucidă dramă

Trag clopotul alarmei în zadar

Şi-mi vine să mă-mbăt din cramă-n cramă.

CORNELIU VADIM TUDOR

14-15 august 2014

COMENTARII DE LA CITITORI