Oana Andrei Pavăl, poeta iubirii adolescentine

in Lecturi la lumina ceaiului

Oana Andrei Pavăl, fiica profesorului Petruş Andrei, din Puieşti, Vaslui, astăzi pensionar, se pare că îşi doreşte să urmeze cariera părintelui său într-ale muzelor. Născută la 24 septembrie 1976, la Bîrlad, de profesie matematician, Oana Andrei Pavăl este îndrăgostită de literatură, dovadă stînd volumul de versuri „Sărutul curcubeului“, care este însoţit de o prezentare semnată chiar de către tatăl său: „Poeziile acestui volum zugrăvesc sufletul frumos şi, totodată, neliniştit al adolescentei aflată pe băncile liceului“, fiind concepute în stilul romanticilor de odinioară. Poezia „Dor“ exprimă clocotul unei iubiri, ce se revarsă ca un torent de neînţelegeri şi de aşteptări, spre ameliorarea suferinţei. Şi nu e o suferinţă oarecare, ci una care ţine de psihologia sufletului: „Am obosit de dor/ de cînd te-aştept,/ iar lumina ochilor mei/ e, acum, umbra dureroasă/ a trecutului;// mi-e sufletul/ o rană deschisă,/ pe care iarna aşterne,/ din cînd în cînd,/ cîte o fărîmă de ger,/ cîte o lacrimă/ amară,/ cîte o speranţă bizară;// am obosit de dor/ de cînd ai plecat,/ cu numele meu/ pe buze,/ iar mintea mea/ încă refuză să creadă/ că oceanul/ ne-a putut despărţi/ cu atîta cruzime;// am obosit de dor,/ de cînd te-aştept/ să vii,/ ca să nu uit/ să zîmbesc“.

„Adolescenţa e ca o primăvară: te bucură cînd vine, dar nu-ţi dai seama cînd trece“, spune Oana Andrei Pavăl. Poezia „Ecuaţii“ surprinde mîntuirea durerii unei iubiri înşelătoare: „Avînd două necunoscute:/ tu şi eu,/ Necunoscute ce aparţin/ mulţimii «noi»,/ s-alcătuim o ecuaţie,/ nu-i greu,/ mai greu e s-o rezolvăm,/ apoi;// în ipoteză vom încadra/ sentimentele noastre,/ pe care le vom împărţi/ la doi,/ se vor intersecta priviri/ căprui-albastre/ şi se vor transforma/ în soare/ sau noroi,/ de-a lungul vieţii noastre“.

Ion Machidon,

Preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

COMENTARII DE LA CITITORI