Odă limbii române

in Poeme

Oricît am fi de buni sau răi vreodată

oricît am fi de falşi sau de fireşti

ne regăsim sfioşi cu toţii, iată

în templul limbii noastre româneşti

 

Ea urcă din adînc, ca dintr-un crater

topind în lavă fiece cuvînt

căldură e, de stea, şi alma mater

şi n-are seamăn pe acest pămînt

 

Oh, bocet e, şi dans, şi zeitate

care îşi paşte turma între crini

e geniul bun ce-n tîmpla ţării bate

 

Şi dacă astăzi luminaţi trăim

şi inimile noastre-s fermecate

cuvine-se, şi ei, să-i mulţumim.

 

 

Corneliu Vadim Tudor

COMENTARII DE LA CITITORI