Odă sărăciei

in Polemici, controverse

Majoritatea problemelor, dacă nu chiar toate, sînt generate de sărăcie. Fie ea materială sau, cel mai trist, spirituală. În urmă cu 27 de ani, România nu era deloc săracă, chiar dacă nu era nici perfectă. Fără a face apologia socialismului de tip dîmboviţean, care a fost la fel de originală şi de nocivă ca şi acest capitalism neaoş românesc, construit pe furt şi trădare, pot susţine că în 1989 România era foarte bogată. Spiritual eram cu mult peste alte ţări, nivelul învăţămîntului fiind cu mult peste ce vedem acum că se întîmplă. La nivel material, am fost o ţară foarte, foarte bogată, din moment ce am reuşit, noi ca stat, să intrăm în istorie ca fiind prima ţară din lume, din istoria antică, medievală, modernă şi contemporană, care şi-a achitat integral datoriile. Cu ceva sacrificii, este adevărat, pe care, începînd cu 1981, le-am simţit din plin. Comunismul prezentat în cărţi nu a ajuns pe aceste meleaguri. ªi cred că nici Capitalismul.

Mafia care a oferit România celor care au plătit mai mult nu reprezintă deloc ce ni se spune. Toţi cei care s-au perindat pe la conducerea acestei ţări, cu ceva excepţii, au făcut praf tot ce se putea şi au lăsat loc liber altora să îşi înfigă în piaţă aspiratoarele lor de bani, oferind la schimb promisiuni pentru proşti şi bani mulţi pentru trădători. Indiferent ce veţi spune, indiferent ce încă mai speraţi, adevărul este unul singur: au trădat, au furat, au distrus naţiunea română. ªi încă o mai distrug, astfel încît, pînă nu e luat tot, nimeni nu va avea linişte.

Sărăcia, cum am spus, este la baza toturor nenorocirilor. Prostia, hoţia, ignoranţa, pasivitatea, sînt laturi ale acestei sărăcii lucii în care naţiunea română, dar nu numai ea, se afundă încet şi sigur. Cu cît clădirile sînt mai înalte, cu atît cei de la periferia societăţii, săracii autentici, cu duhul şi fără speranţă, se afundă mai adînc în dispreţ faţă de societate şi tot ce înseamnă ea. Politicienii, fie că sînt de dreapta, fie de stînga, fie că e un Orban sau doar un Dragnea pripăşit prin Capitală, sînt atît de proşti, fără viziune, că nu încetează nici măcar o secundă să nu-i ajute pe cei năpăstuiţi să se afunde mai adînc în sărăcie, fără să realizeze cît de scump vor plăti aceste greşeli ei, ca indivizi, dar şi noi, ca naţiune. Sărăcia, aşa cum am ajuns să o cunoaştem, cea spirituală, care porneşte de la cel mai de sus nivel al ţării şi coboară pînă la cel mai ascuns cătun, este direct proporţională cu numărul de diplome emis de către Ministerul Educaţiei, iar efectele nefaste pe care le generează le cunoaştem deja şi se vor accentua foarte curînd, cînd indivizi acoperiţi de acte, dar fără pic de inteligenţă, decid soarta celor care au permis ca acest lucru să se întîmple, ca prostul să fie pus pe un scaun mult prea mare pentru mintea lui mică.

Sărăcia de care ne lovim în fiecare zi, nocivă pînă la cel mai înalt grad, nu este cea materială, NU! Pe zi ce trece sîntem mai săraci în curaj, sîntem mai săraci în a lua decizia potrivită pentru noi, ca naţiune. Sîntem mai săraci în a vedea că România a devenit un poligon de încercare a Serviciilor, a Corupţiei. Vedem cum ne ducem spre un drum din start închis şi ştim că nimic nu se mai poate face. Caracatiţa celor care s-au abonat la resursele acestei ţări este bine înfiptă în propriile interese, iar cei care vor să demaşte au constatat că nici măcar nu mai au unde să se plîngă. Nimic nu a rămas neocupat, nimic nu a rămas curat. Nimeni nu are curaj să spună, totul este al lor.

În ultimul an au fost voci care au spus că există un Stat Paralel, care de fapt conduce România. Aşa şi este! Dar unde să mergi să te plîngi? Badea Cîrţan, acum multă vreme, a ajuns, probabil, la aceeaşi concluzie, în acele vremuri, şi a plecat să se plîngă la Viena. Noi unde să mergem, cînd tocmai cei la care am merge să ne spunem păsul sînt exact cei care distrug acum acest neam? Unde să depui o reclamaţie, cînd cel care o preia este tot un exponent al acestei încrengături de interese obscure, cînd putregaiul pleacă de peste hotare şi se opreşte la cei mai obscuri birocraţi?

Sîntem o naţiune terminată ca spirit, şi e posibil curînd să fim terminaţi şi ca stat. Poate că la alegerile din 2019, cele prezidenţiale, cel mai potrivit pentru funcţia de preşedinte, ca o recunoaştere a faptului că oricum el conduce, este un ambasador al unei ţări prietene (?!). Aşa am fi împăcaţi, furtul şi bătaia de joc vor continua, dar măcar ştim că nu sîntem luaţi de proşti.

Tano

Zombie

 

COMENTARII DE LA CITITORI