Ofensiva prostiei…

in Cioburi de gînduri

Cîndva, scriam într-un catren despre ceea ce zace, ascuns, în subconştientul, dar şi în conştiinţa unor oameni şi anume, o vie frămîntare pentru ceea ce cred ei că li se cuvine, ca entităţi cu drepturi stîlcite de propria lor educaţie, sau, mai bine zis, de lipsa lor de educaţie. Atunci spuneam, pe baza unor observaţii şi a unor cazuri reale, următoarele: „Unul vrea să-ţi ia averea,/ Altul şansa-n lumea asta,/ Şi-o armată-ţi vrea puterea,/ Limuzina… şi nevasta“.
Evident, nu era o noutate ceea ce spuneam eu, căci lumea aşa era şi înainte de mine, aşa este şi acum, şi aşa va rămîne în vecii vecilor. O mare dezamăgire trăieşti, însă, atunci cînd întîlneşti oameni cu studii, mînaţi de asemenea „înalte idealuri“. Pe aceştia îţi este greu să-i înţelegi, pentru că, în mod normal, ei au trecut prin nişte instituţii care funcţionează după cele mai înalte şi frumoase principii morale. Şi, totuşi, de după colţ, apare „babuinul“ gata de o prăduială facilă, dacă se poate, iar dacă nu se poate, se face de ruşinea pămîntului şi pleacă mîndru, nevoie mare, de isprava lui. Tu crezi în sinea ta că l-ai pus la punct. Dar te înşeli, prietene drag. Această specie, cu acte în regulă de domn autentic, locuieşte în grota propriului său suflet. Nu a ştiut şi nu va şti niciodată de ruşine. Ştie de frica legii – mă scuzaţi, era să spun a bîtei – şi ascultă numai de stomacul său şi de instinctele sale. Cînd este în preajma unor oportunităţi, le va aborda, după tactica jaguarului. Este bine să îl evitaţi, nu pentru că vă poate contamina cu degringolada gesturilor şi atitudinilor sale primitive, ci pentru că este bine să vă lipsiţi de un spectacol nevrednic de firea noastră. De multe ori, mă întreb ce ar spune Platon şi Aristotel, văzînd o asemenea cădere morală? Apoi, mă întreb: de ce oare nu se face în şcoli o educaţie profundă şi frumoasă, pe baza celor mai înalte principii morale din filozofie, dar şi din religiile lumii. Din păcate, şcoala este tributară la acest capitol şi nu înţeleg cum într-un liceu cu profil uman, spre exemplu, mai important poate fi Studiul metalelor, decît studierea bunelor maniere şi principii de viaţă. Iubiţi prieteni, dacă nu vom umaniza şcoala la timp, să nu vă miraţi cînd de după colţ vă veţi întîlni cu adevărate cete de „babuini“, care vă vor face viaţa un calvar cu apucăturile lor venite, parcă, din cel mai greu întuneric al raţiunii. Şi pentru că vorbim despre ceva care face parte din istoria speciei noastre, despre ceva care nu ne face cinste, eu cred că societatea, în ansamblul său, dar mai ales structurile sale implicate în tot ceea ce înseamnă educaţie, ar trebui să fie mult mai active. Cît despre noi, oamenii de rînd, cred că trebuie să refuzăm categoric orice gest, orice atitudine care nu sînt conforme cu ideea de bine, de frumos şi estetic în viaţa noastră. Aşa cum ne bucurăm de un răsărit de soare frumos şi de aerul pur şi proaspăt al dimineţii, la fel trebuie să ne bucurăm de oameni cu un caracter frumos, pentru că omul îşi pune amprenta sufletului său peste tot şi peste toate, iar din aceasta ne rămîne nouă o lume mai bună, mai puţin bună, sau, dimpotrivă, una de infern. Aşadar, să aruncăm mărul stricat din coşul propriei noastre vieţi.

Ilarion Boca

COMENTARII DE LA CITITORI