Oglinda (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

– cu cinism, despre etnogeneza unui popor atipic –
Motto: ,,Oglinda cînd ţi-a arăta/ Întreagă înfăţişarea ta,/ Atunci şi tu, ca mine,/ Te-ai închina la tine”. (ALECU VĂCĂRESCU, 1769-1798)

* Iată o constatare crudă, acceptată cu greu de orgolioasa noastră opinie publică: individual, sîntem nişte genii (vezi Eminescu, Brâncuşi, George Enescu, Henri Coandă, Nicolae Paulescu şi mulţi alţii, artişti şi savanţi). Dar, împreună, sîntem o catastrofă. De la Cuza încoace, într-un secol şi jumătate, generaţii după generaţii, am trudit cu toţii să ne modernizăm ţara şi să o aducem la un loc de cinste în Europa. Dar, din 1990, am reuşit miracolul să distrugem tot ce edificaserăm. Ne-am tăiat pădurile şi ne-am umplut apele de gunoaie. Ne-am vîndut ogoarele străinilor şi ne-am lăsat jefuiţi de toate resursele naturale. Ne-am ruinat economia şi ne-am batjocorit însemnele naţionale, că am ajuns să ne fie frică să mai declarăm că sîntem români în ţara noastră. Am promovat incultura, favorizînd, în felul acesta, proliferarea analfabetismului.
Ne-am abandonat bătrînii în ghearele mizeriei şi nu ne pasă de copiii rămaşi singuri acasă, fiindcă părinţii lor au plecat să nemernicească după o pîine, prin lumea largă. Dar păcatul nostru cel mare este altul: dintre noi, şi nu din spaţiul cosmic, din fiinţa noastră s-au ivit batalioanele astea de profitori lacomi, analfabeţi şi mizerabili, care îşi mai zic şi politicieni. Ei sînt fiii şi fraţii noştri. Pe cale de consecinţă logică, dacă am fi avut condiţii favorabile (poate acelaşi aer sau aceeaşi apă), oare am fi ajuns şi noi, cei rămaşi pe dinafară, politicieni şi oameni de afaceri şi ne-am fi batjocorit şi jefuit semenii la fel? Doamnă dragă, mă cutremur!, vorba lui Toma Caragiu, dintr-un film cu miliţieni…
* Pe aceiaşi politicieni, Mihai Eminescu îi numea ,,canalii de uliţă”, dar şi pe atîrnătorii nelipsiţi mai ales în campaniile electorale.
* Exasperat că eforturile sale de salvare a Poporului Român erau zădărnicite chiar de poporul însuşi, Octavian Goga ar fi explodat: ,,Ţară de lichele!”. La fel şi regretatul Vadim, care, în campania electorală din anul 2004, lansase sloganul: ,,S.O.S. Salvaţi Poporul Român!”. Dar, i-a întrebat cineva pe români dacă vor să fie salvaţi? Nu, românilor trebuie să le faci binele cu sila. După care îţi trag o copită… În ediţia princeps a capodoperei sale ,,Descriptio Moldaviae”, cărturarul Dimitrie Cantemir ar fi scris: ,,Lenea şi hoţia sînt calităţile esenţiale ale românului”. Ulterior, cînd lucrarea a fost tradusă în româneşte, această precizare a dispărut.
* Se pare că savantul moldav avea dreptate, căci lingviştii, şi de-ai noştri, şi străini, conjugîndu-şi puterile, au descoperit că Româna este singura limbă europeană în care cuvîntul ,,hoţ” are conotaţii laudative, cu sensul de ,,şmecher”, ,,descurcăreţ”. Semantemul a trecut şi la vecini, dovadă un film bulgăresc mai vechi, în care o nevastă îşi dezmierda amantul, într-o livadă, cu expresia: ,,Hoţule mic de piersici!”. Şi, ca un corolar, Victor Eftimiu făcea paradă de cinism, afirmînd că tăria de caracter a unora este o anchiloză a temperamentului, o infirmitate.
* În romanul său, intitulat ,,Gorila”, Liviu Rebreanu notează: ,,România nu este ţara revoluţiilor, este ţara aranjamentelor”. Şi avea dreptate, căci, astăzi, aranjamentele au degenerat în ceva mult mai grav: ,,muşamalizarea”. Tot ce se întîmplă rău în ţara asta şi ajunge să scape în presă, la început, mai de milă-mai de silă, provoacă deschiderea unui dosar penal. Dar, existînd pericolul ca investigaţiile să ducă foarte sus, în scurt timp, totul şe muşamalizează şi se pierde în negura uitării, căci, la noi, memoria răului durează cel mult două săptămîni. Aşa au stat lucrurile cu lovitura de stat din 1989 şi cu mineriadele; accidentele aviatice din 1995 şi 2014; răpirea ziariştilor din Irak; incendiul din Clubul ,,Colectiv”; cazurile grave de jaf în banul public şi multe, multe altele. Autorităţile au purces la cercetări, dar vinovaţii au fost mereu alţii, cu precădere morţii!…
* ,,În România, adevărata revoluţie se va produce cînd se vor respecta legile! (Constantin Dobrogeanu-Gherea, intelectual socialist, prieten cu I.L. Caragiale)
* ,,Ridică-ţi, Popor Român, ochii spre cer şi atunci n-ai să mai confunzi umilinţa (care este cea mai mare virtute) cu resemnarea (care este egală cu laşitatea)”. (N. Steinhardt)
* ,,În ţara asta trebuie să furi, ca să nu mori de foame. Trebuie să furi şi ca să dai bacşiş”. (O perlă din folclorul nou). Şi încă una: ,,Fie pîinea cît de rea, tot ţi-o fură cineva, chiar aici, în ţara ta”.
* ,,Trăim la porţile Orientului, unde totul este luat în băşcălie”. (Raymond Poincaré)
* ,,Am dorit întotdeauna să fac o lucrare de doctorat cu subiectul «Aflarea în treabă la români»”. (Petre Ţuţea)
* Noul Cod Penal, produs prin eforturile conjugate ale perechii malefice Traian Băsescu – Monica Macovei, îi apără pe criminal, nu pe victimă, pe securistul cu funcţii înalte, nu pe civilul sărac. Dacă reclami că un dement te-a ameninţat cu moartea, autorităţile nu-şi mişcă burdihanul decît dacă le promiţi şpagă sau dacă incidentul a ajuns la televizor. În schimb, dacă reclami că s-a pus o bombă undeva, să vezi puhoi de poliţişti şi de cîini dresaţi, televiziuni însetate de evenimente sociale (Breaking News) generatoare de rating şi, implicit, aducătoare de de publicitate bănoasă. Dar mai ales să vezi procurori vigilenţi, nu cumva fenomenul să prolifereze şi să ne pomenim că, mîine, sar în aer Guvernul, Palatul Cotroceni, o bancă sau, Doamne fereşte, vreo ambasadă cu stele multe pe drapel.
* ,,E un secol mic. Toţi mint. Să ne gîtuim, tovarăşi!” (George Bacovia)
* Toţi aşa-zişii politicieni care apar la televizor reclamă intervenţia Societăţii Civile în treburile publice. De parcă miraculoasa instituţie nonguvernamentală este o gogoaşă dată cu zahăr-pudră, menită să-i îndulcească pe cei cu gura amară. În realitate, Societatea Civilă, aşa cum o ştiam, a murit demult, şi ceea ce a mai rămas din ea este controlat de Securitate. Vezi cazul aşa-zisului gazetar Liviu Mihaiu, unul dintre comandanţi, cunoscut în spaţiul public şi sub numele de ,,Colonelul”. Acesta era securist încă de pe vremea cînd, utecist cu caş la gură, scria la revista ,,Viaţa studenţească”.
* Există naţii care nu pot trăi fără onoare, care le este tot atît de necesară precum apa sau sfertul de pîine zilnic. Românii, în schimb, sînt în stare de orice. Cîtă vreme ştiu că pîinea e la loc fix, laşitatea, lipsa de patriotism, lenea sau aplecarea în faţa străinilor nu le produc nici o insomnie. La urma urmelor, au şi ei dreptate: numai imbecilii au patrie.

(va urma)
PAUL SUDITU

COMENTARII DE LA CITITORI