OGLINDA LIBERTĂŢII

in Polemici, controverse

Secera şi ciocanul (12)

Domnul Mircea Badea, jurnalist de excepţie (Antena 3) are o vorbă: „NOAPTEA MINŢII“. Are mare dreptate. Cum să nu fie „NOAPTEA MINŢII“ cînd „TRECUTUL“ îşi pune singur „cenuşă-ncap“ , pentru a „gîghila” urechile „PREZENTULUI” care, oricum, rămîn surde, iar ochii – „orbi“. Pentru că astăzi, nimeni nu vede, nu aude, avînd habar doar de propriul buzunar. Restul, adică oamenii de rînd, treaba lor. N-am să înţeleg niciodată plăcerea de a arunca cu noroi în TINE, pentru că TU ai fost „trecutul“ şi tot TU eşti „prezentul“ şi se presupune că ai „ochi, urechi şi memorie“ pentru a putea discerne ADEVĂRUL. Dacă, în TRECUT, s-a trăit în întuneric, cum se explică faptul că, de pe băncile şcolilor şi facultăţilor comuniste, la gîtul ţării noastre strălucesc „perle” veritabile?
Un regizor precum SERGIU NICOLAESCU, un scriitor ca TITUS POPOVICI, actori precum AMZA PELEA, ŞTEFAN CIUBOTĂRAŞU, COLEA RĂUTU, ERNEST MAFTEI, FLORIN PIERSIC, FLORIAN PITTIŞ, MARIETTA SADOVA, IRINA PETRESCU, CARMEN STĂNESCU, MARCELA RUSU, DRAGA OLTEANU-MATEI, ILEANA STANA-IONESCU, CRISTINA STAMATE, STELA POPESCU, ALEXANDRU ARŞINEL, JEAN CONSTANTIN, RADU BELIGAN, MIRCEA ALBULESCU, ŞTEFAN IORDACHE, EMIL HOSSU, ION BESOIU etc. etc. etc. au creat un adevărat IMPERIU al artei, făcînd cinste ţării în întreaga lume. În literatură, am să amintesc doar cîteva nume ilustre: ADRIAN PĂUNESCU, NICHITA STĂNESCU, EUGEN BARBU, MARIN PREDA, ANA BLANDIANA, MIRCEA DINESCU, NICOLAE MANOLESCU, şi mulţi alţii. De curînd, ne-a părăsit CORNELIU VADIM TUDOR. Cine-1 va înlocui? Operele lor, de mare valoare, au încununat eforturile unui întreg popor care, cu toate vicisitudinile vieţii, şi-a păstrat Ţara şi Neamul. La „Steaua fără nume”, s-au lansat interpreţi de mare valoare: MARGARETA PÂSLARU, ANGELA SIMILEA, DAN SPĂTARU, STELA ENACHE, FLORIN BOGARDO, MIRABELA DAUER, ALEXANDRU JULA, PETRE GEAMBAŞU, DIDA DRĂGAN, naistul – inegalabilul – GHEORGHE ZAMFIR, MARINA VOICA, AURA URZICEANU etc, etc. Unele voci ar vrea să şteargă cu buretele toate realizările unei epoci doar pentru că a fost comunistă. „Cerbul de aur“, carpatin, şi-a îndreptat ochii spre zenit. Muzica, un paradis, a adus la noi în ţară întreaga lume. Să ne amintim de ADRIAN PĂUNESCU, care, în „Flacăra Cenaclului“, a creat stele care, şi astăzi, spre fala noastră, strălucesc pe Planeta Albastră.
Să ne amintim şi de marele OM de cultură ION LUCIAN, care a lăcrimat pe micul ecran, cînd a fost întrebat care este răsplata muncii sale pe scenele culturii româneşti. Şi-a şters, discret, lacrimile şi, la puţin timp, a plecat pe tărîmul celălalt. O mare actriţă, vedetă în multe filme româneşti de excepţie, se plîngea, tot pe micul ecran, că pensia pe care o primeşte e de „doi bani“. Nu avea bani nici pentru medicamente. (Şi cînd te gîndeşti că „ELENA din Troia“, cu mormane de bani, stă ascunsă în „Calul Troian”).
Este foarte trist să ai regrete că ai trăit în comunism. Dar şi mai trist să trăieşti în capitalism. Doamne fereşte să mă mai nasc o dată, în comunism sau în capitalism, aş amesteca culorile, şi nu mă pricep să „trag sforile”.
În istoria omenirii, toate marile imperii au căzut. Nu au fost bătute-n cuie, în afară de cel al lui ISUS CHRISTOS. Imperiul Roman, Austro – Ungar, Otoman, Imperiul Ţarist, apoi Marea Uniune Sovietică s-au prăbuşit, dispărînd în negura vremii. Probabil o NOUĂ ORDINE MONDIALĂ, care se prefigurează în viitor, va „înghiţi” şi capitalismul şi, în sfîrşit, omenirea va răsufla uşurată. Acum, trăim în umbra unui mare semn de întrebare: de unde venim şi, mai ales, încotro ne îndreptăm, sperînd ca răspunsul să-l găsim înainte de „Apocalipsă”. Fiinţe umane fiind, ne vom folosi creierul pentru a supune forţele răului şi ale naturii şi nu ne vom mai lăsa corupţi de „Ochiul Dracului“ – banul. În prezent, fără el eşti „un om mort”. El închide şi deschide toate uşile. Roata Istoriei mereu se învîrteşte.
Secera şi Ciocanul au „înroşit“, într-un fel, steagul, iar pe cărările deşarte, culorile au fost amestecate. În sfîrşit, Roşu, Galben şi Albastru au revenit, luîndu-şi locul cuvenit. Dar, cîţi dintre români sărută steagul şi îl arborează? Pentru a afla răspunsul, priviţi ferestre şi balcoane la evenimentele de seamă, de pildă, de Ziua Naţională.

(va urma)
LILIANA TETELEA

COMENTARII DE LA CITITORI