Oglinda libertăţii (2)

in Alte știri

 

 

(Anul de graţie 2012 )

România, pe care ADRIAN PĂUNESCU a urcat-o pe „TRON ÎN APUSENI“, a fost detronată şi împărţită între bogaţi şi săraci şi între cei care mai pun preţ pe poezie.

 

„Întrebările sînt ghilotină

şi au paznic şi un singur răspuns,

e de-ajuns, e de-ajuns, e de-ajuns.

Amurgim condamnaţi fără vină.

De aproape e plîns nepătruns,

de departe, le pare lumină”.

 

Speranţa zilei de mîine a „decedat” în cele două decenii care au trecut de la evenimentele din anul 1989, cînd se spera la o limpezire a vieţii economice şi la o transparenţă politică, dar s-a întîmplat exact invers. S-a instalat MAREA CORUPŢIE, care a distrus avuţia naţională, reuşind ca prin falsificarea datelor economice să-şi însuşească cele mai performante unităţi de producţie. Aşa au devenit unii indivizi proprietari de rafinării, fabrici, gospodării agricole, utilităţi, terenuri, adică miliardari, iar cei care le-au construit, au sărăcit. Ţara a sărăcit şi din cauza jafului din sistemul de irigaţii, pentru recuperare lui fiind necesare multe miliarde de lei.

Pe micul ecran vedem scene de-a dreptul ireale:

– Un tînăr, pe nume PLĂCINTĂ, face pipi pe simbolul cereştinilor, Sfînta Cruce, după care îşi bate prietena şi trece cu limuzina peste picioarele unui trecător, care a sărit în ajutorul victimei;

– Sexy Brăileanca face sex oral;

– Cîteva nunţi ţigăneşti – rromii poartă cravate din aur, mireasa abia se mişcă din cauza greutăţii rochiei pe care atîrnă tot felul de pietre Svarovski împiedicîndu-se de mormanele de gunoaie ce străjuiesc „palatele cu turnuleţe“. Îi vedem cum savurează mieii şi purceii puşi pe jar, precum şi imensul tort, care pare tot un „castel”. Ţiganii aruncă cu nonşalanţă bani pe stradă. De unde îi au, nimeni nu se întreabă. Pe cînd ţiganii „bulibaşi“, „împăraţi“, sau ce titluri „nobiliare“ or mai fi avînd, se îmbuibă, „Îngerul Copiilor“, cum i se spunea profesorului AL. PESAMOSCA, chirurgul care a salvat peste 50.000 de micuţi, a murit în cămăruţa sărăcăcioasă de la Spitalul „Marie Curie”, de unde era cît pe ce să fie dat afară, fiind singur şi fără bani;

– Fundurile goale şi silicoanele îmbie la prostituţie;

– La sicriul marelui poet ADRIAN PĂUNESCU, şeful Statului, îmbrăcat în costum albastru, a prezentat condoleanţe. Probabil s-a gîndit că negrul l-ar fi cernit, iar asta-i ţara lui Ala-Bala Portocala – ŢIGANIADA, din păcate, nu opera lui Ion Budai Deleanu;

– Un tînăr de culoare, venit la studii în România, a fost ucis de clanul „Butoane“, pentru că a făcut un banc;

– Unele ţări occidentale fac glume rasiste pe seama României şi a Poporului Român, spunînd că UN ROMÂN = ŢIGAN = HOŢ.

Am rămas stupefiată cînd, la un post TV din Occident, într-un spectacol cu sala plină, un „actor“, îmbrăcat cu o bluză verde, ciorapi trei sferturi de aceeaşi culoare şi chiloţi mov, aşezat la orizontală, ridicîndu-şi picioarele pentru a i se vedea fundul şi ducîndu-şi microfonul în dreptul anusului, a început să cînte IMNUL NAŢIONAL AL ROMÂNIEI. O jignire mai mare nu poate exista, dar nimeni n-a protestat.

Seară de sfîrşit de octombrie 2011. La „Sinteza Zilei“, Antena 3, domnul MIHAI GÂDEA avea ca invitat un tînăr, reprezentantul Institutului de Cultură Român din America. Plin de sine, şi-a prezentat „opera“ care, cică, face cinste României peste hotare, adică nişte desene obscene, după care a citit un fragment din „creaţia“ domniei-sale:

– „Bătrîni care fac umbră Pămîntului cu sărăcia lor, în parc, sub tei, joacă şase-şase. Sînt gîrboviţi, urîţi, prost îmbrăcaţi şi put atît de urît că-ţi vine să verşi. Şi au pielea zbîrcită. Uf…“;

– „Prietena mea, cînd se pişă (îmi cer scuze, expresia îi aparţine), pare că ar mai fi fată, se pişă ca o săgeată şi pişatul ei conţine…“ N-am înţeles ce anume. L-o fi gustat?

Din tablourile de la expoziţia din New-York, am reţinut următoarele „opere de artă“:

– Un tablou cu penisuri, de diverse dimensiuni, aşezate rînduri-rînduri, pe rafturi, de sus pînă jos:

– Un nud de bărbat, aşezat orizontal, cu un penis enorm al cărui vîrf ascuţit se termina cu o peniţă. Adică – s-ar scrie cu penisul.

– Conturul a două femei „îmbîrligate”, faţă-n faţă, citind dintr-o carte pe coperta căreia era desenată o cruce mare. Şi alte asemenea „opere”.

Domnia-sa stă, bine-mersi, în America, pe banii bătrînilor care „put”.

(va urma)

LILIANA TETELEA

COMENTARII DE LA CITITORI