Oglinda libertăţii (4)

in Lecturi la lumina ceaiului

Anul 20l2

Timpul aşterne peste toate uitarea. Rămîn doar visele, freamăt de viaţă, imbold al Soarelui pentru dorinţa de a trăi. De a simţi, de a deschide porţi necunoscute trupului şi sufletului, ochii sorbind cu lăcomie tot ce oferă viaţa: iubire, amăgire, durere, plăcere, uimire, şi cîte toate în fuga după perfecţiune, în această lumea ce palpită de întrebări şi căutări. Uneori fără răspuns,  noi jucîndu-ne, clipă de clipă, de-a „baba oarba” cu zilele din calendar, Şi clipa nu se mai întoarce. Iar noi… Noi alergăm spre viaţa de apoi. Ireversibil. Şi viaţa continuă… păşind peste podul amăgirilor, la capătul căruia se aşterne uitarea.

 

„Dar chiar întunecimea e o pînză ce răsfrînge

Fiinţe opuse care răsar din amintiri…“

Charles  Baudelaire

 

Ceea ce se întîmplă azi în lume… Doar în singurătate mai poti găsi o oază de linişte. Cum deschizi televizorul sau radioul, coşmarul zilei îţi intră în casă.

Afli că, în Sfînta Biserică, lăcaşul Domnului, un tînăr l-a ucis pe preotul care tocmai terminase slujba şi pe care nu-1 cunoştea şi cu  care schimbase numai cîteva cuvinte;

O mamă şi-a ucis noul născut şi l-a ascuns într-un stup de albine;

Preşedintele ţării şi primul ministru sînt „la cuţite“;

Avuţia ţării, ce-a mai rămas, se duce „pe apa sîmbetei“;

Preţurile cresc;

Cod galben şi portocaliu de caniculă;

Acuzaţii grave de plagiat a tezei de doctorat a primului-ministru;

Eşarfele portocalii sînt „la pămînt“, dar flutură în „vînt“.

Realitatea este că de cînd s-au deschis „Porţile libertăţii“, ferecate de comunism de mai bine de o jumătate de veac, „libertatea“ a dat buzna în ţara noastră, întrupată în droguri, arme, corupţie, prostituţie, criză mondială, partide peste partide, interese, alegeri din 4 în 4 ani, cu cheltuieli imense şi rezultate ZERO. De-ar fi ştiut Ceauşescu pentru cine construia Casa Poporului, probabil că „n-ar fi strîns cureaua” pentru generaţia de sacrificiu, care acum este marginalizată, umilită, fără speranţe. Ce-a fost, a fost, ce-o să fie nu se ştie, prezentul însă este o nebunie. Şi ce nebunie!  Cine şi-ar fi imaginat că un om echilibrat, personalitate marcantă a vieţii politice şi sociale din România va încerca să-şi pună capăt zilelor la 62 de ani, prin împuşcare în cap? Intervenţia poliţistului, care venise să-l aresteze, l-a salvat, glonţul schimbîndu-şi traectoria. Comentariile care au urmat sînt, parcă,  de domeniul satanismului. Ştiam că, în ultimii 20 de ani, răutatea oamenilor s-a accentuat, iar scenariile provocate de ură n-au întîrziat să apară. Nu mi-a venit să cred ce-am auzit din partea nu a  unui om de rînd, ci a unor „personalităţi” care nu se vor ridica niciodată la gradul de cultură a dl. ADRIAN NĂSTASE. De aici pleacă invidia şi răutatea. În ce priveşte încarcerarea dl. A.N., a măsurilor luate, a comentariilor etc. se pare că ne-am întors în timp, în epoca stalinistă şi a Anei Pauker, în România anului 20l2 existînd două asemenea doamne. Nu dau nume. În sfîrşit, spre satisfacţia acestora, în seara zilei de 26.VI.20l2, la orele 22,20, dl. Adrian Năstase a fost dus la Penitenciarul Rahova. Seara se dau „spectacolele“, nu-i aşa? Cei prezenţi, PRO şi CONTRA, ţipau ca din gură de şarpe „să i se ia gîtul”, de ce n-a murit? Medici anchetaţi, poliţişti ameninţaţi că au „favorizat“ infractorul. N-am crezut  că o să văd o asemenea nebunie. Şi, pentru a nu se uita, am aşternut data pe hîrtie: 6 iulie 2012. NEBUNIA e „în toi“. În sfîrşit, ROBERTA a plecat – nu de bunăvoie – şi a fost înlocuită de un alt deputat. La Senat, s-a instalat un „CRIN“ imaculat, iar dl. preşedinte a fost „forfecat“. Ce-a urmat… În Piaţa Revoluţiei, iar  manifestaţii PRO şi CONTRA. Regele asfaltului, a cărui vilă „concurează“ cu Casa Poporului şi care îşi petrece o bună parte din viaţă la MONACO – unde are o „căsuţă“ – „îşi vrea ţara înapoi“, incitîndu-i pe manifestanţi să protesteze împotriva Guvernului, care nici nu s-a instalat „ca lumea“. Codul portocaliu cu P.D.L îşi „dă mîna“ cu codul portocaliu din Soare, ce-şi revarsă căldura cu ură, capetele înfierbîntate spun „verzi şi uscate“, invidioşii ieşind la iveală pentru „săpuneală“. Rămîn însă murdari nişte „cioflingari“, cum ar spune dl. Florin Piersic.

În Senat, se va alege noul „rege“ ce-şi va pune „coroana“ pe cap. La propriu, nu la figurat. În Parlamentul European, o doamnă.. „Grivei“… muşcă şi latră, latră şi muşcă şi nu-i de mirare că va ajunge-n cuşcă. Ar merita!

La Curtea Constituţională, domni judecători, în robe roşii, impunători, pun în balanţă viaţa noastră. Cum se va balansa, vom vedea.

(va urma)

LILIANA TETELEA

COMENTARII DE LA CITITORI