Oglinda libertăţii (5)

in Polemici, controverse

Trist, dar adevărat!

Pentru Referendum – ţara întreagă a ieşit la vot, minus preşedintele suspendat şi partidul său, care au boicotat totul. Prin votul lor, românii au hotărît ca preşedintele Ţării să plece de la Cotroceni, acolo unde toţi preşedinţii ne-au transformat din „porumb” în „coceni”. Se spune că, în „democraţie“, poporul e suveran, dar, cu toate acestea, de 3 zile Curtea Constituţională amînă rezultatul sub pretextul că nu ar fi ieşit suficienţi oameni să voteze şi din această cauză nu s-a atins pragul electoral. Nu se ştie cu precizie cîţi locuitori mai are România, care, de la 22 de milioane (1989), a ajuns la 19.515.138 de milioane, dar în calculul deciziei Referendumului s-a luat în considerare cifra cea mai mare, pentru ca preşedintele suspendat să se poată întoarce la Palat. Interesele unora strivesc Poporul Român. Soarta unei ţări a depins de un singur om de la Curtea Constituţională, care a anulat votul a 8.5000.000 de români. Şi asta pentru că, în România, omul de rînd arată ca puiul de vultur care a ieşit din oul pus, pentru a fi clocit, într-un cuibar de găină. Pui mic fiind, învăţa de la cloşcă să scormonească în pămînt după rîme şi seminţe. Pe măsură ce creştea, îşi dădea seama că el este altfel decît puii de găină. Privind spre Cer, a văzut un vultur care zbura sus de tot şi şi-a dat seama că seamănă cu el. Dar găina i-a zis: «Nu privi în sus, tu eşti doar un pui de găină şi trebuie să scormoneşti în pămînt». Puiul s-a resemnat şi a scormonit mai departe în pămînt, cu capul plecat, nemaiîndrăznind să viseze  că ar putea să zboare. Într-o zi, un băiat l-a luat, s-a urcat  cu el pe un acoperiş şi i-a zis: «Zboară!». Vulturul n-a îndrăznit, spunînd că el este doar un pui de găină şi trebuie să stea pe pămînt pentru ca să  scormonească după rîme. Atunci, băiatul l-a dus pe un munte, l-a obligat să privească Soarele,  după care i-a făcut vînt ca să zboare. Şi a zburat …aşa cum încercăm şi noi, dar aripile mereu ni se frîng, pentru că, în România, corupţia e la rang de cinste. Nimeni nu e tras la răspundere, decît de faţadă. Şi nimeni nu se întreabă de unde au avut bani „Stan” şi „Bran” ca să cumpere avuţia naţională. Iar contractele „babane” se fac fără licitaţie, după interesele politice ale unuia sau ale altuia. Românul îşi ascunde durerea într-o pasivitate deplină, în ignorarea faptelor, cu acelaşi fatalism orb cu care ploaia se supune legii gravităţii, tigrul – legii celui mai puternic, iar trandafirul – legii frumuseţii. Nici vorbă de o lege a conştiinţei, care implică, în măsură egală, capacitatea şi talentul. Este o flacără ce arde fără să se stingă. Doar arde şi… atît. Absurditatea provine din zicala „lasa-mă să te las“, care este o trăsătură caracteristică a poporului român, cu unele excepţii. Ierarhia socială ar trebui să aibă la bază inteligenţa, condiţia fundamentală pentru bunăstare. Un rol considerabil îl joacă, însă, banul, o piramidă în echilibru care acţionează cu consimţămîntul  unor inşi  care depind de „vîrful piramidei“ , de „toanele“ lui.  Urarea SĂ TRĂIŢI BINE este doar amintirea unui braţ drept ridicat, puţin înclinat, semănînd cu un „salut” de mult apus. Ştiţi dvs. al cui! Ehei. Fereşte-ne, Doamne, de ei ! Se fac alegeri parlamentare din 4 în 4 ani, cu cheltuieli enorme şi cu promisiuni niciodată onorate, .„MAI MARII“ uitînd că o ţară nu poate exista fără oameni şi oamenii nu pot exista fără o ţară. Şi unde-s oamenii, cei 2-3 milioane, înstrăinaţi pe alte meleaguri, şi unde este avuţia naţională care a fost vîndută, bucată cu bucată ? Este drama unei ţări ajunsă la cheremul capitalismului sălbatic. Discrepanţa dintre nivelul de trai al celor privilegiaţi şi cel al omul de rînd poate fi ilustrată prin diferenţa dintre salariul mediu lunar, de cca. 10 milioane (vechi), şi salariul de 350 de  milioane (vechi) pe care îi primeşte un domn consilier, tatăl celebrei doamne R.A.. Deci, domnia sa „înghite“, lunar, cam 35 de salarii medii sau 90 – l00 de pensii de 3 milioane (vechi). Asta, da, echitate socială! Unii în „Rai“, majoritatea în Iad, pentru că şi Raiul şi Iadul sînt aici, pe Pămînt. După ce aleşii poporului „îşi văd sacii în căruţă”, dau bice cailor pînă în „ogor”, uitînd că acela este al tuturor. Dar ce să mai spunem despre drama oamenilor care trăiesc lîngă groapa de gunoi, în Secolul XXI, la marginea unei capitale europene, unde copiii nu cunosc gustul unei ciocolate? Peste două mii de oameni îşi duc traiul în cocioabe, căutînd fier vechi şi resturi de mîncare în gunoiul aruncat de maşinile care aduc resturile menajere din Capitală. Sosirea maşinilor de Salubritate este, pentru ei, o „clipă fericită”. Oameni, cîini vagabonzi, şobolani şi păsări, împart, împreună, „avuţia. Dacă mi-ar fi povestit cineva despre toate astea, aş fi spus că este o mare minciună. Dar am văzut reportajul  doamnei Carmen Avram care, prin competenţa profesionalismului său, „lustruieşte” oglinda libertăţii cu imagini necunoscute de mulţi dintre noi. Şi, Doamne Fereşte să ai de rezolvat o problemă oficială. De pildă, vecina mea şi-a instalat în mod abuziv antena TV, direcţionînd-o spre geamul meu de la bucătărie, acoperindu-1 parţial. Am sesizat organele (ne)competente, inclusiv pe dl. primar al  Sectorului 6 care mi-a comunicat că a trimis sesizarea mea la Poliţie. Aceasta din urmă mi-a trimis o scrisoare în care mi se precizează că „nu este necesară o aprobare pentru instalarea T.V.“. Ce-am cerut şi ce mi s-a răspuns! Dacă o problemă atît de minoră nu s-a putut rezolva, atunci ce se întîmplă cu problemele importante?! Nu e de mirare că toate merg anapoda.

(va urma)

LILIANA TETELEA

COMENTARII DE LA CITITORI