Oglinda libertăţii (6)

in Polemici, controverse

Recunosc cinstit ca sînt o nostalgică a „Epocii de Aur“, chiar dacă a fost doar poleită. Sînt  recunoscătoare că, în perioada aceea, am avut  posibilitatea să am o casă, să muncesc 38 de ani în aceeaşi instituţie, să merg, în fiecare an, în concediu la munte şi la mare, să am o maşină, să mă îmbrac elegant şi mai ales, să nu am grija zilei de mîine pentru un loc de muncă şi să nu fiu la cheremul unui patron. Pe vremea aceea, am stat chiar şi 3 luni la Paris, mi s-au acordat îngrijiri gratuite, cînd m-am îmbolnăvit de TBC fibro-nodular pulmonar, la Sanatoriul din Buşteni, în condiţii de excepţie, şi mi-am refăcut sănătatea după 7 luni de tratament. Astăzi, din toate cele de mai sus nu-mi mai pot permite nimic, nici măcar un bilet la un concert. Este mare păcat că perioada stalinistă este asimilată cu perioada ceauşistă. Nu-mi vine să cred că  Nicolae Ceauşescu a fost condamnat pentru „subminarea economiei naţionale“, cînd tovarăşul (era să zic domnia sa) a lăsat o ţară industrializată şi fără un leu datorie externă. Ştiu că poporul român a fost supus unor mari restricţii – pe o perioadă limitată – dar s-a ales cu ceva. Din păcate, acest „ceva“ s-a evaporat în regimul democrat. Se minte cu neruşinare că religia era interzisă, cînd chiar Ceauşescu şi-a îngropat părinţii cu preoţi. La biserică nu s-a dus doar cine n-a vrut. Copiii toţi au fost botezaţi în legea creştină, iar nunţile – cununia religioasă era făcută în biserică. Excepţie au făcut activiştii de partid, dar şi aceştia se cununau „pe şest“. Ceauşescu şi-a păstrat demnitatea chiar şi în clipa morţii. N-a permis să fie batjocorit şi n-a batjocorit pe nimeni spunînd cuvinte injurioase de genul „ţigancă împuţită“, „găoază“, şi n-a pălmuit nici un copil. N-a tăiat salarii şi pensii şi n-a spus niciodată că „bătrînii sînt o povară şi trebuie să iasă din sistem“. În conducerea superioară respectul era reciproc, fiind excluse mahalagismele. Nu l-am auzit să jignească pe cineva, să-i spună primului-ministru „pisic“, „Surda-n horă“, „Belicosul“ etc. etc. A făcut, însă, o mare greşeală în dorinţa de a achita datoriile F.M.I,. şi asta l-a costat viaţa.

Acum, după aproape un sfert de veac de libertate, sîntem „fericiţi“. Avem două Românii. A LOR şi a NOASTRĂ, cei umiliţi după o viaţă de muncă, stresaţi şi cu „frica-n sîn“ să nu mai crească preţurile şi mai ales facturile, iar „odraslele“ au acumulat averi cît noi toţi la un loc, în timp record. Şi la ce bun, cînd toţi devenim un pumn de pămînt, neluînd cu noi nici măcar un ac din tot ce am adunat. Bogat sau sărac, trecînd înfriguraţi prin TIMP, ne rătăcim în CLEPSIDRA DE NISIP, punînd punct şederii noastre pe Pămînt. În perioada ceauşistă, au fost create condiţii de excepţie pentru sportivi, actori, interpreţi etc. Unii, după ce s-au văzut campioni, drept recompensă pentru ţara care i-a format „au luat-o la fugă“ spre Occident. Un tenor de la Operetă a preferat că coasă cojoace în Germania. Doar un exemplu. Dacă ai talent şi nu ai condiţii, rămîi un anonim. Şi soţul meu a fost la specializare în Franţa (în domeniul energiei electrice). La terminare, i s-a propus, fiind considerat un bun specialist, să rămînă la Paris. Nici pentru toată Franţa soţul meu n-ar fi acceptat. Rădăcinile sale erau în România şi trebuia să restituie ţării efortul de a-i fi  suportat cheltuelile anilor de studii. La început, francezii de la firma unde soţul meu a făcut specializarea l-au privit cu suspiciuni,  pentru că venea dintr-o ţară comunistă. La sfîrşit, i-au spus: „Domnule, dumneata n-ai avut ce învăţa de la noi, dar noi de la dumneata, da“. În prezent, şeful Statului  ne îndeamnă la plecări în alte ţări, cum ar fi Italia sau Spania pentru a culege căpşuni sau a spăla la fund persoanele în vîrstă, în timp ce pămîntul nostru este lăsat în paragină sau vîndut bucată cu bucată. Să fii patriot este o ruşine, aproape nimeni  nu arborează Tricolorul românesc. Trădătorii şi hoţii sînt iertaţi sau chiar promovaţi în funcţii. O, şi ce  de mai plecăciuni pînă la pămînt în faţa străinilor. Oamenii sînt umiliţi pentru că n-au unde să muncească şi au  venituri mninuscule. Acum s-a deschis sezonul de vînătoare şi au dat iama în pădurile noastre toţi „păgînii“ din alte ţări, care au venit să se „relaxeze“ împuşcînd vînatul care ar trebui să fie al ţării. Poporul este suveran, patria este una singură pentru toţi românii iar restul sînt ţări, nu patrii pentru români. Patriotismul înseamnă iubire de patrie, de vreme ce patria trăieşte în  fiecare individ. Iubirea de patrie implică iubirea de sine,  dar fiecare cetăţean se supune intereselor colective. Succesul sau insuccesul unui popor se datorează unor calităţi şi unor defecte, aportului fiecăruia la viaţa socială, iar lipsa de coerenţă a opiniilor politice în lupta pentru putere are ca rezultat eşecul. Doar interesul general are succes. În prezent, egoismul e la „rang de cinste“. „Să se descurce fiecare cum poate“, a spus chiar şeful Statului.

(va urma)

LILIANA TETELEA

COMENTARII DE LA CITITORI