Oglinda libertăţii (8)

in Lecturi la lumina ceaiului

ANTENA 3 E AICI!

În România, corupţia fiind în floare, ai un sentiment ciudat, că noi, românii, de România am „divorţat“ şi, ca-n orice divorţ, de rîpa s-a dus tot. Nu şi pentru hoţi, ar Justiţia se joaca de-a „baba oarba“.

O mană cerească, în inima Capitalei, este mini Delta Văcăreşti. Imensul teren viran pe care s-au format canale, a crescut stuf, s-au adunat păsări din Deltă, zace în paragină, în loc să fie amenajat. A izbucnit şi un incendiu, care a făcut ravagii. Să ai o Deltă în inima Capitalei – pentru turism ar fi însemnat enorm. Cred că sîntem unica tară care îşi bate joc de aşa ceva, ca de altfel de tot ce-am avut, culcînd la pămînt milioane de copaci, iar rezultatul sînt inundaţiile şi aerul poluat. Dar OSUL SUCULENT e preponderent. Ruinele industriei socialiste fîlfîie în PREZENTUL TRECUT. În patrimoniul celor sărăciţi, privindu-i pe copii, par duhuri pustii. Într-un supermarket, o mamă şi un copil. Mama, tînără, înaltă, prost îmbrăcată, cu privirea speriată în coşul aproape gol, căuta în portmoneu. Copilul a rugat-o să-i cumpere o ciocolată. N-am bani, a spus mama. Copilul a insistat, şi a început să plîngă. Mama îl trage de chică. Am vrut să-i cumpăr eu ciocolata, dar n-am îndrăznit, pentru a nu greşi.

Şi nici mult nu mai au/ ca să fie copii,/ ş i de-i vom căuta/ altceva vom găsi./ Să le dăm ce-i al lor… (A.P.)

Dar cine să le dea? Preşedintele care, amuzat, apostrofa „ţara mămicilor şi a bebeluşilor“ pentru care – după opinia sa – se cheltuiesc sume imense? Democraţia e caricatură, sau caricatura e democraţie ? Cine ştie ?.

Bogăţia şi sărăcia sînt doi fraţi vitregi. Au, însă, ceva în comun şi anume: viaţa şi moartea, tinereţea şi bătrîneţea, care nu iartă pe nimeni. În final – un pumn de pămînt şi Eternitatea …Gîlceava din clasa politică continua. Necuratul a dat startul: bunului simţ i~au crescut dinţi şi muşcă din demnitatea noastră, fiind consideraţi „defavorizaţi“. A cui e vina că sîntem săraci? Va spun eu. Toţi cei care în aceşti 25 de ani de democraţie s-au perindat prin Palat şi s-au „îmbuibat“, uitînd de al lor păcat. Te cruceşti cînd citeşti declaraţiile lor de avere, în timp ce ţara piere „defrişată“ bucată cu bucată. Din „epoca de aur“ condusă de un „balaur”, tot ce s-a agonisit s-a topit : în hoţie, în bănci străine, în corupţie, în jaf, pulbere şi praf.

Sfîrşit de an 20l4 – este şi sfîrşitul celui mai bogat român, arhitectul DINU PATRICIU. În curînd, va fi doar un pumn de pămînt.

În unele documente, se spune că, în epoca de „tristă amintire“, petrolul românesc era un bun al întregului popor, acum, printr-un joc netransparent, acelaşi petrol a ajuns în mîna unei companii austriece şi în posesia unei firme dintr-un fost stat al Uniunii Sovietice. O altă parte a fost acaparată de arhitectul român care, în cîţiva ani, a devenit cel mai bogat român, cu o avere de peste trei miliarde de dolari. Însă a vîndut compania sa unei societăţi petroliere de stat din Kazahstan. Această ţară se află în sfera de influenţă a Rusiei. Şi uite aşa, petrolul românesc a ajuns din nou la nepoţii lui Hitler şi Stalin. Preşedintele suspendat, la Snagov, şi-a amenajat, după bunul plac, spre sfîrşit de mandat, viitoarea reşedinţă – demnă de un fost preşedinte: vilă cu piscină, o imensă grădină, lac în care cîntă Broscuţa OAC, candidată la şefia-n lac. OAC, OAC, prima doamnă pe lac (fraţii Grigoriu)…

16 noiembrie 20l4

ALEGERI PREZIDENŢIALE.

Răstigniţi“ între DREAPTA şi STÎNGA, victime ale luptei dintre bogaţi şi săraci, noi, românii, vom fi mereu păcăliţi. Tensiunea mereu va creşte între ce vrem să fie şi nu este. E doar poveste.

GLORIE !

T.B. e ISTORIE

RUGĂCIUNE

Tatăl nostru ce ne-ai dat preşedinte „un român“ adevărat, ajută-i, Doamne, pe români să nu uite că-s stăpîni. Acum, în ţară la noi, Poporul se-mparte la doi. „Viaţa noastră n-are nici un rost. Viaţa noastră e un bun de schimb. În România, oamenii de rînd rîd şi plîng, plîng şi rîd cu traiul devenit NIMIC, sătui de nedreptate pînă-n gît. Fereşte-ne Doamne de atîta urît”. (A.P.)

(va urma)

LILIANA TETELEA

COMENTARII DE LA CITITORI