Oglinda magică (4)

in Mica enciclopedie

Se spune că, dacă o oglindă creează unei fantome imaginea de vortex – un fel de fals portal prin care ar putea trece în lumea de dincolo – spiritul respectiv ar putea rămîne blocat în oglindă, pînă ce aceasta se va sparge. Mai multe documentare de pe Canalul Discovery sînt dedicate fenomenelor paranormale. Unul dintre acestea a prezentat cazul unei case bîntuite de o fantomă, după ce familia care locuia acolo a achiziţionat un dulap vechi cu oglindă de la un magazin gen consignaţie. Există numeroase superstiţii legate de oglinzi. Se spune că atunci cînd o tînără fată urcă pe întuneric o scară cu spatele, ţinînd în mînă o lumînare şi o oglindă, în momentul în care ajunge la capătul scării, poate vedea chipul ursitului în luciul ei. Se mai spune şi că, dacă o vede în oglindă pe Doamna cu Coasa, poate fi sigură că va trece în lumea umbrelor înainte de a se căsători. Este posibil ca astfel de superstiţii, existente în folclorul mai multor popoare, să fi fost baza diverselor jocuri care o au în centrul lor pe Bloody Mary, adică Mary cea Însîngerată. Aceste jocuri presupun rostirea numelui ei de 3 ori în faţa unei oglinzi plasate într-o cameră întunecată. După ce se aprinde lumina, ar trebui să apară chiar Bloody Mary. Dar se spune că ea nu poate fi privită direct. Persoana care o cheamă, o poate privi şi-i poate pune întrebări doar prin intermediul oglinzii. Cel mai adesea i se pun întrebări despre viitor, căsătorie sau copii. Bloody Mary este obligată să răspundă la aceste întrebări, cu o singură condiţie: aceea de a nu fi privită direct.
Oglinzile au fost dintotdeauna folosite pentru a stimula capacitatea de concentrare a oamenilor, ceea ce le facilita intrarea într-o stare de meditaţie, sau pentru a-şi afla viitorul. Se vorbeşte chiar despre un fel de cabină în care aveau loc apariţiile, numită psihomanteum, o cameră cu pereţii căptuşiţi de oglinzi, folosită pentru a face exerciţii de meditaţie. Se credea că, meditînd, se putea contacta lumea de dincolo. Numeroase legende evocă oglinzile elfilor. Erau descrise ca nişte tăvi de argint, pe care se turna un strat subţire de apă. Se spune că sirenele urcau pe stînci şi-şi pieptănau pletele privindu-se în luciul apei. Despre spiritele elementale, se crede că le plăcea să-şi reflecte imaginea în picăturile de rouă. În Grecia antică, oamenii obişnuiau să se privească în cazane mari cu apă, intrînd astfel într-o stare de transă datorită căreia aveau halucinaţii. Pentru azteci, oglinzile aveau o semnificaţie aparte. Ei le foloseau ca obiecte de ornament sau le purtau la gît ca amulete fiind convinşi că, în felul acesta, erau protejaţi de spiritele negative. În Mexic, abundă superstiţiile legate de oglinzi. Sînt considerate portaluri spre o altă lume, asociate cu Soarele şi Luna. Băştinaşii cred cu putere că Focul a apărut pentru prima dată sub forma unei oglinzi. Oglinzile circulare reprezintă pentru ei forma cea mai curentă de divinaţie.

(va urma)
Margareta Chetreanu

COMENTARII DE LA CITITORI