Oglinda magică (5)

in Lecturi la lumina ceaiului

În fiecare casă există cel puţin o oglindă, în care cei care locuiesc acolo aruncă, zilnic, o privire cînd pleacă la treburile lor. Înainte ca acest obiect atît de cunoscut să apară, oamenii se foloseau de orice altceva care le putea reflecta imaginea. Cel mai adesea, nu era vorba despre un obiect, ci doar de luciul apei, în care îşi puteau admira sau poate chiar detesta propriile trăsături. Aşa a apărut mitul lui Narcis, tînărul care, privindu-se în strălucirea unei ape limpezi, a fost atît de încîntat, încît s-a îndrăgostit de sine însuşi. Numele său, precum şi prea marea iubire de sine au ajuns, în epoca modernă, să denumească o boală psihică şi anume – narcisismul. Nu este de mirare că oglinda a fost asociată de timpuriu cu un obiect magic şi că, în jurul ei, s-au ţesut numeroase superstiţii şi ritualuri de aflare a viitorului. Ea are puterea de a fascina dar, în acelaşi timp, de a înşela. De aceea se spune că, atunci cînd o persoană se priveşte prea mult timp într-o oglindă, energia ei vitală poate fi absorbită în interiorul acestui obiect. Se ştie că, în Antichitate, oamenii erau convinşi că zeii le transmiteau mesaje prin intermediul oglinzilor. Adevărat sau nu, se spunea despre magicianul John Dee, de la Curtea reginei Elisabeta I a Angliei, că ar fi prezis un complot cu ajutorul oglinzilor. În numeroase culturi a dăinuit credinţa că fiinţa umană are un dublu eteric, o dublură energetică pe care, dacă o vede, este un semn sigur că va muri în curînd. În Germania, unde i se spune Dopppelgänger, teama oamenilor de a o întîlni este paralizantă. De aici şi o frică accentuată de oglinzi, care-i putea pune în contact cu acest semn aducător de moarte. Ideea în existenţa unui dublu eteric al fiecărei persoane era prezentă şi în Egiptul Antic, dar acolo nu i s-a conferit niciodată conotaţia negativă care domina lumea europeană. Dimpotrivă, vechii egipteni credeau că acesta se poate desprinde de trup şi, astfel, vizitează orice loc de pe pămînt şi poate călători în alte dimensiuni. În trecut, o oglindă era considerată orice metal bine lustruit, capabil să reflecte o imagine. Oglinzile cele mai bune erau fabricate din argint, preţul lor fiind deosebit de mare. Veneţia era cunoscută drept locul unde se confecţionau cele mai valoroase oglinzi. Cine nu a auzit de faimoasele oglinzi veneţiene? În artă, oglinzile au fost folosite ca simboluri ale infinitului şi ale iluziei. Perseu reuşeşte s-o învingă pe Meduza cu ajutorul unui scut care-i reflecta imaginea, iar aceasta s-a transformat în piatră. Numeroase legende evocă existenţa unui Ocularis Infernum, un ochi atotvăzător, aflat în Pandemonium, capitala fictivă a Iadului. Acesta poate reflecta orice eveniment, oriunde şi oricînd s-ar petrece. Oglinda rămîne şi în zilele noastre un obiect misterios, prezent în numeroase legende şi superstiţii.

Sfîrşit
Margareta Chetreanu

COMENTARII DE LA CITITORI