Omagiu de 8 Martie

in Lecturi la lumina ceaiului

– Românce remarcabile ale căror nume au intrat în Istorie –

Peste tot în lume, ne mîndrim cu româncele noastre frumoase. Uneori, însă, uităm că acesta nu este singurul atribut al unei femei. Istoria noastră este plină de femei temerare, curajoase, inteligente şi educate, pe care nu le găsim în manuale sau despre care, de cele mai multe ori, sînt scrise note de subsol ca adjuvante ale bărbaţilor. Enumerarea lor este absolut aleatorie.
Doamna Chiajna îşi datorează reputaţia de femeie dură mai degrabă lui Nicolae Iorga, care a făcut din ea „un tip de o răutate îndrăzneaţă“. Că avea o fire aprigă şi dominatoare, reiese, destul de limpede, din faptele ei. Istoricul Constantin C. Giurescu o descrie ca pe o femeie „energică, de mare voinţă, aprigă faţă de duşmani, cultă, dar fără scrupule şi lipsită complet de moralitate şi de pudoare“. Doamna Chiajna a fost fiica domnitorului Petru Rareş şi soţia lui Mircea Ciobanul, de două ori domnitor al Valahiei: 1545- 1554 şi 1558-1559. Chiajna (sau Mirceoaia, cum îi spuneau contemporanii, după numele soţului ei) a devenit adevărata conducătoare a Valahiei în vremea domniei fiului ei, Petru cel Tînăr care, la moartea tatălui său, avea doar 12 ani. În 1568, Petru a pierdut tronul şi a fost trimis în surghiun, împreună cu mama sa, în Siria şi apoi în Asia Mică. Mirceoaia i-a supravieţuit aproape 20 de ani fiului ei. A murit în 1588.
Doamna Elena (Elina). A fost soţia lui Matei Basarab, domn muntean sub a cărui cîrmuire, lungă de peste două decenii (1632-1654), Valahia a prosperat, îmbogăţindu-se cultural, întărindu-se politic, ridicîndu-se economic.
Istoricul Constantin C. Giurăscu, autorul amplei „Istorii a românilor“, a prezentat-o drept „una dintre cele mai de seamă femei ale neamului nostru“. Împreună cu fratele ei, Udrişte Năsturel, a tradus cartea „Urmarea lui Christos” („Imitatio Christie”), scrisă de Thomas de Kempis, din limba latină în slavonă, carte care a fost tipărită pe dată de 15 aprilie 1647. Prefaţa cărţii este scrisă de ea, cu semnătura ,,Doamnei Elena, stăpîna Ungrovlahiei, soţia prealuminatului domn şi voievod Io Matei Basarab“.

pag 12 1
Elena Ghica, scriitoare de origine româno-albaneză cunoscută sub pseudonimul Dora d’Istria. Fiica marelui ban Dimitrie Ghica, nepoata domnitorilor din această familie, a primit o educaţie aleasă. Considerată un copil minune, a învăţat, pînă la vîrsta de zece ani, nouă limbi străine, pictura şi pianul. La numai 14 ani a tradus, în limba germană, Iliada lui Homer. Elena a fost prima femeie din lume care a escaladat vîrful Moench din Alpii elveţieni, unde a înfipt Tricolorul pe care era brodat numele României.
Iulia Haşdeu. Fiica savantului şi scriitorului Bogdan Petriceicu Haşdeu, s-a născut la Bucureşti, la 14 noiembrie 1869. Iulia a fost un copil supradotat: la opt ani, a trecut examenele cumulate ale celor patru clase primare; la 11 ani, a absolvit Colegiul Naţional „Sfîntul Sava”, în paralel urmînd cursurile Conservatorului de muzică din Bucureşti, după care a plecat la studii la Paris. A fost prima femeie din România care a studiat la Sorbona, uimindu-şi profesorii din cauza vîrstei la care a fost acceptată în reenumita instituţie de învăţămînt – 16 ani.
Elena Cuza, cunoscută şi ca Elena Doamna, a fost soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Femeia plăpîndă şi sfioasă, a supravieţuit tuturor celor care i-au marcat viaţa în vreun fel. A împărtăşit cu stoicism exilul soţului detronat şi, după moartea acestuia, „i-a păstrat memoria cu o extraordinară devoţiune, neîngăduind să se rostească un singur cuvînt despre slăbiciuni pe care le cunoştea, le îngăduise şi – o spunea cu mîndrie – le iertase, ca singura care pe lume putea să aibă acest drept” (N. Iorga).
Poeta Veronica Micle e cunoscută publicului larg în special datorită relaţiei cu Mihai Eminescu. Acesta a recunoscut de nenumărate ori în scrisorile şi poeziile sale influenţa deosebită pe care Veronica a avut-o asupra sa. De exemplu, în ciorna scrisorii de condoleanţe la moartea soţului acesteia, Ştefan Micle, el scria: „viaţa mea, ciudată şi azi şi neexplicabilă pentru toţi cunoscuţii mei, nu are nici un înţeles fără tine”. Sau în poezia Lumea îmi părea o cifră, mărturiseşte că pînă cînd a întîlnit-o „n-aveam scop în astă lume, nici aveam ce să trăiesc”, pentru ca după aceea „începusem s-am în lume ceva ce plătea mai mult decît lumea”.
Ana Ipătescu. Unul dintre cele mai renumite simboluri ale Revoluţiei Paşoptiste pare, uneori, pierdută în negura Istoriei, spre deosebire de compatrioţii ei bărbaţi. Ana Ipătescu a participat la numeroase întîlniri ale Frăţiei, a fost în fruntea mulţimii bucureştene care sprijinea mişcarea revoluţionară şi a dus astfel la eliberarea membrilor guvernului, care fuseseră arestaţi în urma unui complot. Gesturile sale eroice au fost, însă, trivializate, în special în presa vremii, din cauza unei idile ilicite cu unul dintre tinerii arestaţi din rîndul guvernului revoluţionar.
Ecaterina Teodoriu. Cătălina Tedoriu, numele său real, este una dintre puţinele femei recunoscute oficial ca eroine de război. Şi-a pierdut viaţa în Bătălia de la Mărăşeşti, din 1917. A avut gradul de sublocotenent. Atunci cînd a murit, Ecaterina era în fruntea unui pluton de infanterie. A absolvit Şcoala de Fete din Bucureşti, după care s-a înrolat ca cercetaş. Înainte de a fi avansată la gradul de sublocotenent, îngrijea rănile soldaţilor ca soră medicală. Decizia de a trece la arme a luat-o atunci cînd Nicolae, fratele ei, a murit pe front. Deşi a căzut prizonieră în mîinile germanilor, a smuls arma unui soldat decedat şi l-a capturat pe sergentul care o ducea către comandamentul german.
Alexandrina Cantacuzino este unul dintre simbolurile luptei pentru emanciparea femeilor române. În 1921, Alexandrina Cantacuzino a înfiinţat Consiliul Naţional al Femeilor din România. Două mari reuşite ale acestei societăţi au fost Şcoala Horticolă şi de Fermiere din Bucureşti, şi Casa Femeii, un prim adăpost pentru femeile aflate într-o situaţie disperată.
Maria Cuţarida (uneori Cutzarida) este prima femeie medic din România. A absolvit Facultatea de Medicină la Universitatea din Montpellier, iar stagiatura şi pregătirea doctoratului le-a făcut la Paris. Pentru că şi-a făcut studiile peste graniţă, şi-a echivalat diplomele în ţară şi a trecut examenul cu Magna cum laude. Maria Cuţarida şi-a desfăşurat activitatea la Spitalul Brâncovenesc, monument istoric ridicat în 1838 şi dărîmat, din ordinele lui Nicolae Ceauşescu, în 1984. A mai lucrat şi la spitalul Filantropia, iar mai tîrziu la Fabrica de Tutun din Bucureşti unde asista medical 2000 de muncitoare. Aici pune bazele unei creşe interne. care primea copiii angajatelor.
Maria Rosetti a fost prima femeie ziarist din România. Născută în Anglia, la Guernesey, a fost soţia omului politic şi publicist C. A. Rosetti. A luat parte la Revoluţia din Ţara Românească, în 1848, fiind totodată o luptătoare pentru drepturile românilor şi o susţinătoare ferventă a drepturilor femeilor.

pag 12 3
Sarmiza Bilcescu. S-a născut la Bucureşti, în 1867, în familia lui Dumitru Bilcescu, cel care a condus Cabinetul de Control al Finanţelor sub Barbu Ştirbey. Sarmiza a fost prima femeie avocat din România, prima femeie din Europa licenţiată în Drept la Universitatea din Paris şi prima femeie din lume Doctor în Drept, cu teza „Condiţia juridică a mamei”.
Anna de Noailles şi-a făcut debutul poetic în 1899, iar doi ani mai tîrziu, primul său volum de poezii – Le Cœur innombrable – a fost atît de apreciat, încît a devenit prima femeie din lume admisă în prestigioasa Academie Regală Belgiană a Limbilor şi Literaturii Franceze. A fost membră a exclusivistei Academii Franceze, care, în 1921, i-a şi acordat Marele Premiu pentru literatură. Este, de asemenea, prima femeie care a primit distincţia de comandor al Legiunii de Onoare. Nicolae Iorga o considera „cel mai mare poet francez”, neuitînd să adauge că „dinspre partea tatălui este româncă”. Anna de Noailles era admirată de mai toţi marii artişti parizieni (Proust, Cocteau, Colette, Valery, Gide, sînt doar cîteva nume), iar August Rodin i-a sculptat chipul în marmură (o operă de artă care poate fi admirată la Muzeul Metropolitan din New York).
Florica Sas. Cunoscută ca Lady Florence Baker, Florica a fost o exploratoare de origine romînă. A devenit Lady la curtea Reginei Victoria şi e cunoscută la nivel mondial drept una dintre primele femei-explorator din lume. A fost a doua soţie a cunoscutului explorator britanic Sir Samuel White Baker, pe care l-a însoţit în toate călătoriile sale spre izvoarele Nilului, pînă la lacul Albert, din Africa.
Elisa Leonida Zamfirescu este prima femeie inginer din lume, în ciuda tuturor piedicilor de care s-a lovit. După absolvirea liceului, a dorit să se înscrie la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti, dar a fost respinsă. Chiar şi aşa, nu a renunţat la visul ei şi a plecat la Berlin. În ciuda faptului că decanul de la Academia Regală Tehnică a încercat să o convingă să renunţe, cei trei K invocaţi de acesta (Kirche, Kinder, Kuche – Biserica, copiii, bucătăria) nu au oprit-o din drumul ales. Astfel, Elisa a absolvit Academia în 1912.
Ştefania Mărăcineanu. Cu excepţia faptului că a avut o copilărie tristă, despre care nu voia să vorbească, se ştiu foarte puţine lucruri despre primii ei ani de viaţă. S-a născut în Bucureşti, pe 18 iunie 1882, şi a absolvit liceul Elena Doamna din Bucureşti. În 1910, a absolvit cursurile Facultăţii de Ştiinte Fizico-Chimice. În 1922, cu ajutorul unei burse, Ştefania Mărăcineanu a urmat cursurile de radioactivitate ţinute de Marie Curie la Institutul Radiului din Paris. După doctorat, va rămîne la Paris timp de 6 ani pentru a studia legătura dintre radiaţiile solare şi substanţele radioactive. Întoarsă în ţară, înfiinţează primul Laborator de Radioactivitate dotat cu echipament cumpărat din banii săi.
Marie Ana Aurelia (Mariana) Drăgescu a fost una dintre aviatoarele Escadrilei Albe, calitate în care a evacuat pe calea aerului răniţi de pe Frontul de Răsărit în perioada 1941-1943. A făcut războiul din prima şi până în ultima zi. În timpul războiului, escadrila a transportat peste 1500 de răniţi. În 2003 a fost decorată cu Ordinul naţional Steaua României în grad de Cavaler „pentru altruismul, curajul şi spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă ca pilot al Escadrilei Albe în timpul celui de-al doilea Război Mondial, salvînd viaţa a numeroşi militari răniţi”. Cu ocazia împlinirii a 100 ani, a fost avansată comandor.
Virginia Andreescu Haret: A fost prima femeie arhitect din România şi prima femeie care a avut gradul de inspector general în arhitectură. Între cele două războaie mondiale, a reprezentat România la congresele internaţionale de arhitectură de la Roma, Paris, Moscova şi Bruxelles. Dintre proiectele arhitecturale fac parte: Clădirea Colegiului Dimitrie Cantemir-Bucureşti, Institutul Medical Bucureşti, Colegiul Gheorghe Şincai, Latura administrativă a Aeroportului Băneasa, Biserica ortodoxă Ghencea etc.

pag 12 2
Sofia Ionescu Ogrăzeanu a absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti, sub îndrumarea lui Dimitrie Bagdasar. A fost prima femeie neurochirurg din lume. În 1943, face un stagiu la Spitalul nr 9 din Bucureşti în cadrul Serviciului de Neurochirurgie, alături de Dimitrie Bagdasar şi Constantin Arseni. Un an mai tîrziu, face prima operaţie pe creierul unui copil care căzuse victimă unui bombardament.
Raluca Ripan – prima femeie aleasă membru titular al Academiei Române, a înfiinţat, la Cluj-Napoca, una dintre cele mai prestigioase instituţii de cercetare ale ţării – „Institutul de Chimie” – care, din 1994, îi poartă numele.
Marta Buteanu. S-a dăruit trup şi suflet profesiei de medic şi a avut doar note maxime de la începutul şcolii şi pînă la finalizare cursurilor de medicină. A fost prima femeie cadru didactic universitar din România, devenind conferenţiar universitar la Universitatea de Medicină din Budapesta. A murit, însă, la doar 30 de ani, răpusă de gripa spaniolă.
Maria Teohari. Doar muzeografii şi cîţiva dintre intelectuali îşi mai aduc aminte de Maria Teohari, prima femeie astronom din România. Într-o perioada în care femeile erau privite cu scepticism în domeniul ştiinţific, Maria Teohari a reuşit, prin munca şi ingeniozitate sa, să „demoleze” toate prejudecăţile. Şi-a dedicat întreaga viaţă ştiinţei şi cercetărilor. S-a remarcat îndeosebi în domeniul astronomiei, cercetînd, printre altele, petele solare şi Cometa Halley. Lipsa unui echipament corespunzător i-a afectat puternic vederea, fiind la un pas să orbească. Nevoită să se retragă de la Observatorul Astronomic, urmează o carieră în învăţămînt, fiind profesoara de astronomie şi matematica la Liceul ,,Domniţa Ileana”, din Bucureşti.
Elena Densuşianu-Puşcariu – prima femeie medic din România (1875-1966) a fost şi prima femeie profesor la o clinic de oftalmologie din lume. S-a născut la Făgăraş şi a absolvit facultatea la Iaşi. S-a specializat apoi la Paris, iar în 1920 a revenit în ţară. A condus Clinicile de Oftalmologie din Iaşi şi Bucureşti. A fost membră a Societăţilor de Oftalmologie din Anglia, Franţa şi Italia.
Irina Burnaia – Teleormăneanca Irina Burnaia este prima femeie care a efectuat un zbor peste Carpaţi, prima femeie pilot acrobat din România şi prima femeie care a îndrăznit să efectueze zboruri internaţionale. A bătut recorduri într-un domeniu care părea destinat numai bărbaţilor.
Ana Aslan – „Savanta care a învins bătrîneţea”, s-a născut în 1897, la Brăila. S-a înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti în 1915. În 1949, îşi începe cariera în domeniul gerontologiei, iar în 1951, devine directorul primului Institut de Gerontologie din lume. Metodele de tratament şi medicamentele brevetate aduceau statului român un profit de 17 milioane de dolari pe an. Produsele Institutului Ana Aslan au continuat să fie cunoscute şi apreciate în întreaga lume.

pag 12 3
Smaranda Brăescu – prima femeie pilot din România, dar şi prima femeie paraşutist cu brevet din România, campioană europeană la paraşutism şi campioană mondială, în 1932, cînd înscrie recordul de 7.400 m la Sacramento, SUA. A fost unul dintre puţinii instructori de paraşutism militar.În 1932, a stabilit primul record de traversare a Mării Mediterane, străbătînd 1100 Km în 6 ore şi 10 minute, între Roma şi Tripoli.

pag 13 3
Florica Bagdasar. A fost prima femeie ministru din România. A avut o bursă Rockefeller în SUA. În 1946, a fost singura femeie din delegaţia României la Conferinţa de Pace de la Paris. Între 1946 şi 1948, a fost ministru al Sănătăţii şi prima femeie din România care a făcut parte dintr-un cabinet de miniştri. A fost mama matematicienei Alexandra Bellow, soţia scriitorului Saul Bellow – laureat al Premiului Nobel pentru Literatură
Elvira Popescu. Actriţă româncă de teatru şi film, a făcut carieră în Franţa. În România a urcat pe scenă la 16 ani. A jucat în multe roluri, a fost distribuită şi în numeroase filme, unde a jucat alături de Alain Delon şi de Claudia Cardinale. A fost numită director al Théatre de Paris şi la Théatre de Marigny.
Martha Bibescu. Considerată ca fiind cea mai importantă personalitate a culturii române din toate timpurile, Martha Bibescu a fost o romancieră, poetă, politiciană şi memorialistă română şi franceză. S-a distins prin întreaga ei operă ca o prezenţă de o mare nobleţe de spirit. Şi-a publicat prima carte, Les Huit Paradis (1908), în Franţa, volumul fiind premiat de Academia Franceză. De asemenea, a fost una dintre primele femei-mason ale României şi una dintre cele mai frumoase şi cunoscute românce ale începutului de Secol XX.
Aurora Gruescu. A fost prima femeie inginer silvicultor din lume, prima româncă intrată în Guinness Book. Fiică de învăţător, a intrat la Facultatea de Silvicultură unde era colegă cu 130 de băieţi. Pe tot parcursul facultăţii, decanul şi colegii au descurajat-o în continuu şi i-au pus piedici. A practicat silvicultura între 1938 – 1973. Numele ei este legat de primul plan de împădurire naţională. A condus lucrările de combatere avio-chimică a dăunătorilor din pădurile infestate din jurul Capitalei, a făcut inovaţii legate de lucrările de mecanizare în combaterea dăunătorilor, publicînd mai multe articole.
Marina Ştirbey. În 1936, a ocupat locul I la primul concurs aerian organizat în România şi a participat la un mare raid în Nordul Europei, singură la bordul avionului, pe ruta Bucureşti – Stockholm, devenind astfel prima româncă pilot care a survolat, în condiţii de ceaţă deasă, Marea Baltică.
Clemansa (Mansi) Barberis-Plăcinţeanu. Pe lîngă faptul că a fost cîntăreaţă de operă (soprană), violonistă (a cîntat sub bagheta lui George Enescu), violistă, profesoară universitară de canto la Conservatoarele din Iaşi (1934-1950) şi Bucureşti (1951-1956) şi la Institutul de Teatru „I. L. Caragiale”, din Bucureşti, Mansi Barberis a fost prima femeie compozitor de muzică de operă din România
Irina Constanziu-Vlassopol. A fost prima femeie ofiţer din Marina Comercială Română, deţinînd postul de ofiţer maritim III, ocupîndu-se de aprovizionarea cu alimente, evidenţa cheltuielilor, a conturilor şi navlurilor, pe navele Dacia, şi Oituz. Şi-a dovedit pe deplin abilităţile de lup de mare într-o furtună din strîmtoarea Messina, cînd a salvat nava de la naufragiu.
Cecilia Cuţescu-Storck. A fost prima femeie profesor universitar în învăţămîntul de artă din Europa. De asemenea, a fost prima femeie din România care a realizat pictură murală: holul Băncii Marmorosch-Blank, lucrările numite Industrie, agricultură şi comerţ şi Istoria negoţului român de la Academia de Ştiinţe Economice.
Smaranda Gheorghiu – prima femeie din lume care a călătorit spre Polul Nord. A fost o scriitoare, publicistă, militantă activă în mişcarea feministă a epocii, membră a mai multor societăţi culturale, considerată educatoare a poporului. Este cunoscută şi sub numele de Maica Smara, poreclă primită de la Veronica Micle. Conform propriei mărturisiri, pasiunea ei a fost călătoria. A străbătut atît România, cît şi multe ţări din Europa, precum şi din Asia. Cea mai interesantă şi temerară călătorie a întreprins-o, în 1904, spre Polul Nord, pe un itinerar ce a cuprins Transilvania, Budapesta, Viena, Praga, Dresda, Berlin, Rostock, Copenhaga, Upsala, Polul Nord în Insula Mageroy. La întoarcere, a vizitat oraşul Cristiania (în prezent Oslo), unde s-a întîlnit şi a discutat cu Henrik Ibsen.
Maria Tănase, supranumită de Nicolae Iorga, Pasărea măiastră şi Regina cîntecului românesc, a avut un repertoriu extrem de vast ce-a cuprins cîntece din toate regiunile României şi din toate categoriile: doine, oraţii de nuntă, cîntece de leagăn, de joc (hore, sîrbe, învîrtite, jieneşti), de dragoste, de petrecere, lăutăreşti, satirice, bocete. Un buchet de 20 de cîntece din repertoriul artistei a fost publicat de Editura Muzicală, în 1963, în broşura Cîntecele mele – Maria Tănase.
Teodora Angela Lefterescu – prima femeie căpitan de cursă lungă din România. În 1967, a obţinut brevetul de Căpitan de Remorcher maritim. A condus remorcherele „Filimon Sîrbu“ şi „Octombrie Roşu“ şi a secondat comandanţii de pe navele „Trotuş“, „Jiul“, „Polar I“ sau „Dorna“. Pînă la retragere, a fost comandantul navei „Ceahlăul“, specializată în pescuitul oceanic.
Maria Uca Marinescu este prima româncă explorator ce a ajuns în Antarctica. A plecat în lumea largă după 1989, cînd a cucerit China, Tibet, India, Canada, Patagonia. Au urmat Antarctica, Africa, tăiată de la Sud la Nord (1999), Canada, traversată de la Est la Vest ş.a. În aprilie 2001, atinge ambii poli, pe schiuri. În 2010, a făcut înconjurul lumii în şase luni. A fost preşedinte al Comisiei de Sport şi Mediu din cadrul Comitetului Olimpic Român. Ca o recunoaştere a meritelor excepţionale, la data de 15 iulie 2002, preşedintele României i-a acordat Ordinul Naţional „Pentru Merit“ în grad de Ofiţer.
Elena Caragiani-Stoenescu este considerată prima femeie din România, care a obţinut brevetul de aviator. Împătimită de pilotaj, a efectuat primul zbor în 1912, alături de instructorul Mircea Zorileanu. I-au fost respinse cererile de obţinere a brevetului de pilot de miniştrii Învăţămîntului şi Apărării, Spiru Haret şi generalul Crăiniceanu, drept pentru care s-a înscris, în Franţa, la Şcoala Civilă de Aviaţie din Mourmelon le Grand. A obţinut, la 27 de ani, brevetul internaţional de pilot, eliberat la 22 ianuarie 1914.
Ella Negruzzi a devenit prima femeie avocat din România A profesat în Baroul Covurlui – Galaţi şi, din 1919, în Baroul Bucureşti. În perioada interbelică, s-a remarcat ca o militantă pentru drepturile femeilor, punînd bazele Asociaţiei „Emanciparea femeii“, al cărei preşedinte a fost.
Mezzo-soprana şi soprana română Elena Theodorini a fost prima cîntăreaţă din România care a păşit pe scena teatrului Scala din Milano.
Marta Trancu-Rainer. Prima femeie medic chirurg din România, a absolvit Facultatea de Medicină din Iaşi, urmînd şi un curs de Medicină Internă la Spitalul „Colţea”, din Bucureşti. Mobilizată în primul război mondial, cu gradul de maior, a realizat numeroase intervenţii chirurgicale prin care a salvat sute de vieţi.
Elena Văcărescu debutează în anul 1886, publicînd, la Paris, volumul Chants d’Aurore (Cîntecele zorilor), premiat de Academia Franceză. A tradus în limba franceză din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Topârceanu, Minulescu, Vinea. A fost prima femeie din România care a beneficiat de titlul de membră de onoare a Academiei Române. A fost, de asemenea, laureată, în două rînduri, cu premiul Academiei Franceze.

pag 13 2
Hariclea Darclée, una dintre personalităţile muzicale cele mai importante ale României, s-a născut la Brăila, pe 10 iunie 1860, într-o familie cu rădăcini elene. Vocea sa excepţional cultivată i-a permis abordarea unui foarte vast repertoriu în cadrul căruia a interpretat roluri de soprană lirică lejeră, soprană lirică, soprană lirică spinto, soprană dramatică, soprană Falcon, mezzosoprană şi contraltă. Faptul că 45%, adică aproape jumătate, din repertoriul său, reprezintă opere originale, atestă poziţia singulară pe care o ocupă Hariclea Darclée în istoria teatrului liric universal, pe care a influenţat-o într-un mod determinant.
Zoe Dumitrescu Buşulenga a fost o personalitate a culturii române, cu o prolifică activitate de cercetător, critic şi istoric literar, eseist, filozof al culturii, pedagog şi politician român. A fost membră a Academiei Române şi a unor importante instituţii culturale europene. După 1989, a ales să se retragă tot mai des într-o chilie a mînăstirii Văratec, călugărindu-se, spre sfîrşitul vieţii, sub numele de Maica Benedicta.

COMENTARII DE LA CITITORI