Omagiu pentru Corneliu Vadim Tudor

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

CLOPOŢELUL SE ARGINT

 

Sună din eter un clopoţel

de argint,

chemînd de pe Pămînt o STEA

ce-a asfinţit şi a răsărit în INFINIT

Personalitate cu vastă cultură,

greu a o egala cineva,

A INVITAT MOARTEA LA O CAFEA.

Şireată, n-a refuzat şi, cînd a plecat,

cu coasa ea l-a „secerat“.

Lacrimile adunate s-au cristalizat

în diamant,

în care Dumnezeu va sculpta o STEA

strălucitoare.

Emblema va fi poezia – har divin –

din sufletul lui VADIM

Sună din eter un clopoţel de argint,

e gînd ce nu are răspuns,

care, din inimă, suspină

pentru cel care a fost şi nu va mai fi,

fiindcă Dumnezeu l-a chemat la El.

În Cerul gătit cu haine de mire,

din trăsura trasă printre stele,

VADIM a zîmbit

şi, pe chipul Său, era umbra

lui Dumnezeu.

În Tăcerea albastră în care a „zburat“,

în Tricolor înfăşurat,

în eterna înserare, Clopoţelul de Argint

sună IERTARE.

în imensitate ard flăcări

ROŞII, GALBENE, ALBASTRE,

scînteind în zare pentru

ROMÂNIA MARE!

Liliana Tetelea,

20 septembrie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI