Omul comun

in Lecturi la lumina ceaiului

Motto: „Îmi privesc fotografiile vechi…/ Ce-i

cu voi, băieţaşi? Pentru ce purtaţi numele meu?“ – G. Călinescu (Citat din memorie)

 

Aievea nu şi nici cu-nchipuirea

Eu munţii nu-i mai simt cum îi simţeam

În vremea unor basme petrecute

Cînd se făcea că un copil eram,

Cînd mă-nsoţeam cu păsări şi cu ciute,

Cînd mă-nstelam cu flori, cînd nu eram.

 

Văd o-nserare plină de lumină

Plutind pe bucla unui brîu de brad,

În mijloc e poiana-n lună mată,

Şi-ntr-însa cineva a desenat

Copilul pur, pe care altădată

Aşa precum pe mine l-a chemat.

 

Tabloul se apropie şi creşte,

Îl am în faţă ca un ochi deschis.

Copilul mişcă buzele şi-ngaimă:

„Eşti rău, străine – te-am văzut şi-n vis“…

Şi buzele îi tremură a spaimă –

„Eşti rău, străine, pleacă“ – mi-a mai zis.

 

„Ce vrei, copile? Nu mă poţi cunoaşte!

De ce-mi priveşti în suflet ca-ntr-un sac?

Vezi bine, nu sînt jucării într-însul“.

„De-aceea-ţi pare searbăd şi posac“.

Şi-năbuşit a trebuit să tac.

 

„Eşti rău, străine. Lămurit eu nu ştiu,

Dar te-am văzut şi-n vis şi se făcea

Cum cineva pe oameni îi loveşte –

Slugarnic tu rînjeai în dreapta sa.

El mi-a strigat: – Şi tu, la fel vei creşte!

Eu cînd voi creşte nu voi fi aşa“.

 

Pe frunte îmi ţîşni sudoare rece –

„Ascultă, deşănţat judecător,

Găseşte-ţi altă victimă şi spune-i

Acest vis sadic şi amăgitor;

Ai merita să fii legat în funii,

Să nu mai tulburi traiul tuturor“.

 

Dar deodată-n juru-mi mii de voci

S-au auzit strigînd cu larmă multă:

„Ascultă, tu, străinule de jos,

Ascultă-l pe copil! Ascultă-ascultă!“

Oh, surd strigau şi trist, şi dureros –

„Ascultă-l pe copil! Ascultă-ascultă!“

 

De-atunci nicicînd eu nu l-am mai văzut,

Dar parcă mă-nfioară-o presimţire

Şi-mi tot repet blestemul ce-a rostit

Cu voce tremurată şi subţire,

Prin codri mari îl caut răvăşit

Şi-n vise îl mai caut, în neştire.

 

Dar pentru mine azi străini îs codrii,

Sînt numai arbori, pietre, flori şi hău,

Iar visele-ncărcate de coşmaruri

Nu-mi mai aduc curatul chip al său…

Pe suflet tot arunc cernite zaruri –

„De ce mi-ai spus, copile, că sînt rău?“

Nicolae LabiŞ

 

 

COMENTARII DE LA CITITORI