Orînduirea democraţiei dominatoare

in Lecturi la lumina ceaiului

Lumea a evoluat ca o machiavelică întîmplare a răului, culminînd cu un comunism iluzoriu, a cărui înflorire victorioasă a fost, mai întîi, polenizată de riposta sufocantă a fascismului şi nazismului, iar, apoi, imperializată în interiorul accepţiunii ideatice, toate aceste demersuri fiind democratizate sub o ruletă subjugatoare. Dar, de unde actuala disperare de a ne ,,toca“ despre egalitatea în drepturi?! De ce nu vor ei, profitorii de capital, să elimine toate acele drepturi şi libertăţi propagandistice şi manipulatorii, lăsîndu-ne o singură obligaţie: să dregem casa ce le va rămîne moştenire copiilor noştri?!

Şi le interzicem să propovăduiască egalitatea de şanse, în vreme ce democraţia lor tocmai asta se vrea – o crasă inegalitate între naturile umane: cea îmbogăţită de o deplină şi abjectă şiretenie, faţă de sărăciţii de soartă, revendicată şi (sau mai ales) de la o certă onestitate civică. Proba care atestă faptul că acţiunile unei clase politice sînt anticetăţeneşti o constituie scăderea nivelului de trai, criza economică, sau financiară, instaurarea nedreptăţii, dar, mai ales, înjunghierea speranţei. Altfel – cu atît mai mult cu cît am fost feriţi de cataclisme şi războaie -, totul s-ar trăi răsturnat, adică normal şi conform esenţei de progres a omenirii şi evoluţiei universale: creştere a nivelului de trai, dezvoltare economică, sau financiară, instaurare a dreptăţii, cultivare a speranţei.

Şi făcătura prin care decidentul suprem – clasa politică guvernatoare – nu răspunde în nici un fel şi niciodată va trebui să piară instantaneu, altminteri s-ar trece pragul de prăpastie al acestei anomii covîrşitoare. Democraţia fesenizată şi-a arătat colţii de bunăstare permanentă doar unora, dovedindu-se falimentară pentru ceilalţi, mereu aceiaşi. E plină literatura clasică de prezentarea caricaturizată a unor astfel de oameni de nimic. A fost un jaf scelerat, este prăpădul crimei politice, urmează genocidul! Cineva, cumva, oricine – trebuie să ia atitudine! Şi, dacă instituim, de pildă, obligaţia asigurării traiului decent, menţionînd, în mod clar, răspunderea imediată pentru risipirea banului public, închipuiţi-vă cît ghes îşi vor mai da politicienii la un dolce-farniente al jefuirii cu care s-au cam obişnuit.

Sub cupola naţionalismului luminat, radicalismul civic va fi scutul vital al cetăţenilor!

Nichita Mladin

COMENTARII DE LA CITITORI