OZN-urile vin din alte civilizaţii, sau dintr-o lume paralelă? (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Noe Torres şi Ruben Uriarte, autorii cărţii ,,The Other Roswell: UFO Crash on the Texas-Mexico Border” (Celălalt Roswell: prăbuşirea unui OZN la graniţa texano-mexicană), au fost foarte amabili, facîndu-şi timp să-mi trimită informaţii, în perioada în care încercam să aflu ultimele date ale cazului:
„Un mesaj radio i-a avertizat pe Willingham şi pe ceilalţi despre un OZN care se mişca foarte repede, apropiindu-se de Texas dinspre nord-vest. Dintr-o dată a devenit vizibil, ca o lumină intens strălucitoare, ca o stea văzută printr-un telescop. A traversat cerul ca o flacără, depăşindu-i, şi toţi piloţii din avioanele aflate în aer au văzut-o. Dar datorită locului în care se afla avionul lui Willingham, el era în poziţia cea mai bună pentru a vedea ce s-a petrecut cu obiectul după ce a dispărut din raza lor vizuală.

Willingham estima că obiectul zbura cu o viteză de peste 3.000 de km/h şi l-a văzut făcînd o întoarcere bruscă de 90 de grade, fără a încetini. Cum obiectul se îndrepta spre graniţa cu Mexicul, Willingham a primit permisiunea de a se rupe din formaţie şi a urmări obiectul cu avionul său de luptă, un F-86. Urmînd dîra lăsată de obiect, Willingham a zburat după el pînă aproape de Del Rio, Texas, cînd a văzut că obiectul a început să se clatine şi să coboare cu rapiditate”.

Iată că mai apăruseră şi alte detalii în legătură cu acest caz. Autorii cărţii spun şi, bineînţeles, aşa li s-a spus şi lor, că Willingham făcea parte dintr-un grup de avioane de luptă F-86 şi însoţea un B-47 prin partea de vest a Texas-ului, cînd piloţii au primit mesajul despre OZN. Ei au privit obiectul trecîndu-le prin faţa ochilor şi îndreptîndu-se spre sud faţă de locul în care se găseau. Willingham le-a relatat lui Torres şi Uriarte că obiectul se lovise de pămînt la sud de Langtry, Texas (zonă care, de fapt, este puţin mai la nord-vest de Del Rio), alunecînd pe pămînt cam 300 m înainte de a se opri lîngă o dună de nisip. Uriarte a oferit mai multe detalii: „Pilotul (Willingham) s-a întors la scena accidentului după cîteva ore… El şi co-pilotul au aterizat chiar lîngă OZN-ul prăbuşit şi au observat că un mare număr de soldaţi mexicani preluaseră deja controlul asupra zonei accidentului. Făcuseră deja cordon în jurul locului respectiv şi nu le-au permis lui Willingham şi Perkins să se apropie de bucata cea mai mare care rămăsese din navă. Oricum, ceea ce au văzut ei a fost atît de uimitor, încît le-a schimbat viaţa pentru totdeauna. Înainte ca soldaţii mexicani să le ceară să părăsească zona, Willingham a luat o bucată alcătuită dintr-un metal ciudat, de mărimea unei mîini de om. Ulterior, a încercat să o topească, să o taie, sau să o deformeze în vreun fel, dar nu a reuşit”.

Uriarte a tras concluzia că restul acela metalic era ceva ce nu aparţinea acestei lumi, iar dacă ar fi analizat astăzi, ar constitui o dovadă a existenţei OZN-ului prăbuşit. Doar că, bineînţeles, ştim cu toţii că Willingham a pierdut acea bucată de metal, aşa cum a mai povestit şi altora cu 20 de ani în urmă sau mai bine. Una din principalele probleme este că povestea s-a deplasat acum în timp, către mijlocul anilor 1950. Willingham mi-a mărturisit că se poate să fi fost prin 1954, dar nu era sigur. Torres şi Uriarte spuneau că a fost în 1955. În timpul altor discuţii cu Willingham, s-a dedus că putea fi vorba de 1957. Oricum am privi-o, data a fost din nou modificată.

(va urma)
KEVIN D. RANDLE

COMENTARII DE LA CITITORI