OZN-urile vin din alte civilizaţii, sau dintr-o lume paralelă? (6)

in Lecturi la lumina ceaiului

12 septembrie 1952 –
Insula Spitzbergen, Norvegia (2)
Aceasta este, se pare, prima apariţie a poveştii despre prăbuşirea unui OZN la Spitzbergen. Aspectul cel mai important este că ei – jurnaliştii sau martorii – nu vorbeau despre o navă interplanetară sau interstelară, ci despre ceva creat de sovietici, folosind tehnologie furată de la nemţi după al II-lea război mondial. Seamănă, mai degrabă, cu o navă experimentală decît cu un obiect din spaţiul cosmic.
Ofiţeri din cadrul Forţelor Aeriene – ceea ce bănuiesc că, în acest caz, înseamnă ataşatul militar de pe lîngă Ambasada Statelor Unite – au trimis un mesaj pe teleimprimator, relatînd conţinutul articolului din ziar şi cerînd informaţii suplimentare. Însă nimic nu apare în dosarele din Blue Book, iar ei clasifică acest caz drept farsă. Conform altor surse, se pare, totuşi, că Forţele Aeriene norvegiene au spus ataşatului că povestea era falsă.
După mulţi ani, un ofiţer al Forţelor Aeriene care lucra la unul din centrele de telecomunicaţii, le-a declarat cercetătorilor că a văzut, la Centru, un raport secret despre Insula Spitzbergen. Acest fapt a fost folosit ca dovadă că guvernul ascunde ceva despre OZN-uri, în general, şi despre cele prăbuşite, în particular. Problema este că dosarele Blue Book au fost făcute publice şi avem copii ale acelor rapoarte. Ofiţerul avea dreptate. Au existat mesaje strict secrete, dar alte informaţii suplimentare sugerau că acest caz era o farsă, o parte din informaţii apărînd la scurt timp după ce ofiţerul din Forţele Aeriene a trimis raportul iniţial.
Cam doi ani mai tîrziu, după ce acest caz a fost mentionat în două cărţi, fară a se trage însă vreo concluzie, povestea a apărut, la 26 iulie 1954, într-un alt ziar german, Hessische Nachrichten. De această dată, a fost implicat şi Statul Major General al Norvegiei, care pregătea un raport în urma examinării farfuriei zburătoare prăbuşite. Şeful comisiei a fost identificat drept „Colonelul Gernod Darnhyl”. Iată un citat din spusele lui Darnhyl:
„S-a perpetuat o neînţelegere, cu cîtva timp în urmă, cînd s-a afirmat că discul zburător era probabil de origine sovietică. El nu a fost – şi trebuie să subliniem acest fapt – construit în nici o ţară de pe Pămînt. Materialele sînt complet necunoscute tuturor experţilor şi fie nu se găsesc pe Terra, fie sînt prelucrate prin procedee fizice sau chimice necunoscute nouă”.
Darnhyl a menţionat că ei nu vor face public raportul, pînă nu vor discuta despre cele descoperite cu experţi din SUA şi Marea Britanie. El a adăugat: „Trebuie să spunem oamenilor ce ştim despre obiectele zburătoare necunoscute. O prea mare secretizare poate conduce, într-o zi, la panică!”.
Darnhyl a mai dezvăluit şi alte lucruri. El a promis că va oferi noi informaţii, exprimîndu-şi încrederea că „în următoarele 12 luni, se va găsi o soluţie pentru aceste probleme tehnice, sau, cel puţin, ştiinţa va fi pe calea cea bună pentru a rezolva problema OZN-urilor… Rezultatele ştiinţifice vor fi făcute publice după ce se va ţine o conferinţă despre OZN-uri la Londra, sau la Washington”.
În lipsă de altceva, cel puţin am aflat cîteva nume, inclusiv pe cel al autorului articolului, Swen Thygesen, precum şi un termen limită, cînd urmau să fie făcute publice informaţiile. Ştim, bineînţeles, nu numai că nu a fost furnizată nici o informaţie, dar nici conferinţa nu a mai avut loc. Şi au trecut mai bine de 50 de ani. Lucrul cel mai trist este că Braenne a spus că nu a reuşit să dea de urma autorului.

(va urma)
KEVIN D. RANDLE

COMENTARII DE LA CITITORI