OZN-urile vin din alte civilizaţii, sau dintr-o lume paralelă? (7)

in Lecturi la lumina ceaiului

12 septembrie 1952 – Insula Spitzbergen, Norvegia (3)
Apoi povestea s-a deplasat în America de Sud, adică ziarele sud-americane au început să tipărească articole despre acest subiect şi au mutat accidentul în Helgoland. Conform unui articol din „Verdens Gang“, din 19 decembrie 1954, într-un material apărut în ziarul uruguayan „El National“, se afirma că renumitul (acesta este comentariul meu – renumele lui limitîndu-se la aceste poveşti) Hans Larsen Loberg, care, se spunea, cîştigase un premiu pentru fizică în Ungaria, era şi el, acum, implicat. Loberg afirma că era vorba despre aceeaşi farfurie zburătoare despre care se spunea că se prăbuşise în Spitzbergen, dar că ea a căzut, însă, pe o mică insulă care era, de fapt, o bază a submarinelor germane în timpul celui de-al II-lea război mondial.
Loberg spunea că nu exista nici un simbol rusesc pe navă, şi că aceasta avea diametrul de 28 de metri şi grosimea de 21 de metri la mijloc. Ajunşi înăuntru, au găsit alimente sub formă de pastile şi apă grea, aşa cum s-a mai menţionat şi în cazul altor OZN-uri prăbuşite, mai multe cărţi, care au fost considerate instrucţiuni de navigaţie, şi cîteva trupuri ale echipajului, atît de arse, încît nu mai puteau fi recunoscute. Corpurile erau, după părerea lui Loberg, ale unor fiinţe de 25-30 de ani, care năsurau puţin mai mult de un metru şi jumătate înălţime, şi aveau dinţi perfecţi. Nu s-a explicat cum de s-a putut determina vîrsta, avînd în vedere că trupurile erau atît de arse, încît erau de nerecunoscut. Voi face observaţia că foarte multe detalii din această descriere seamănă izbitor cu cele din cazul de la Aztec.
În cartea sa „Flying Saucers – Serious Business“ (Farfuriile zburătoare – o problemă serioasă), Frank Edwards vorbeşte despre acest caz şi spune că povestea provenea din ziarul „Stuttgarter Tageblatt“. Edwards comenta: „Povestea a dispărut din ziare ca şi cum ar fi fost trimisă în spaţiu… pînă cînd, în cele din urmă, un purtător de cuvînt al Guvernului Norvegiei a rupt tăcerea… Povestirea pe care o citez este tipică pentru nenumăratele articole în care s-a vorbit despre caz: «Oslo, Norvegia, 4 septembrie 1955; – Abia acum o comisie de anchetă din Statul Major General al Norvegiei pregăteşte spre publicare un raport, în urma examinării rămăşiţelor unui OZN prăbuşit lîngă Spitzbergen, posibil, prin 1952. Preşedintele comisiei, colonelul Gernod Darnbyl a spus, în timpul unei instrucţii a ofiţerilor din Forţele Aeriene: Prăbuşirea discului de la Spitzbergen a avut o mare însemnătate. Deşi cunoştinţele noastre ştiinţifice actuale nu ne permit să dezlegăm toate enigmele, sînt sigur că aceste resturi de la Spitzbergen vor avea o mare valoare. Cu cîtva timp în urmă, s-a creat o neînţelegere, spunîndu-se că discul era probabil de origine sovietică. El nu a fost construit – şi vreau să subliniez acest fapt – în nici o ţară de pe pămînt. Materialele folosite la construcţia sa sînt complet necunoscute tuturor experţilor care au participat la cercetări»”.
Sînt cuvinte din acelaşi articol care a circulat mai înainte, deşi nimeni nu avea vreo confirmare despre el. Mă întreb dacă Frank Edwards s-a gîndit la faptul că reproducerea unui articol putea lăsa impresia că el l-a verificat, pentru a-i proba autenticitatea.

(va urma)
KEVIN D. RANDLE

COMENTARII DE LA CITITORI