Pădure Nebună

in Polemici, controverse

Acum mai bine de 20 de ani, am avut ocazia să văd un raport realizat de către un ONG ceva mai răsărit, prin care era evaluată starea educaţiei la nivel naţional, un fel de distribuţie pe judeţe a sărăciei culturale a românilor. Nu mai reţin acum cine era pe primul loc, dar ştiu sigur că ultimele trei judeţe erau Giurgiu, Vaslui şi Teleorman. Există mult roşu în acele judeţe, aşa cum ştim că există şi acum la nivel politic, dovadă că în acele zone încă nu s-a întîmplat nimic deosebit, plafonarea şi starea de confort mintal nefiind încă abandonată. Dimpotrivă!

Dacă e să privim la cei care au guvernat această ţară în ultimii 20 de ani, observăm că pe măsură ce nivelul educaţiei tinde către zero, şi nivelul intelectual al celor care ne conduc tinde spre nulitate. Dacă în anii ’90 şi puţin din 2000, de bine, de rău, pentru premier aveam personalităţi destul de puternice, şi vorbim aici de Petre Roman, Theodor Stolojan, Mugur Isărescu şi, nu în ultimul rînd, Adrian Năstase, în ultimii ani, România a început să fie condusă de teleormăneni. Fie că vorbim de dreptaciul Videanu, fie că vorbim de stîngacii Dragnea & Dăncilă, România a ajuns să fie condusă de repetenţii clasei, de nişte aborigeni coborîţi pe Vedea, care nu numai că nu vor aduce mai multă bunăstare României, dar tind să o aducă în pragul depresiei.

Ce poţi spune tu, ca român cu mintea acasă, despre Dragnea sau Dăncilă, acest tragic Dublu D al politicii dîmboviţene cu extract de management teleormănean? Că sînt comunişti? Nu! Au averi ce depăşesc imaginaţia omului de rînd. Că sînt capitalişti? Nici măcar! Capitalismul înseamnă investiţii, risc, spirit întreprinzător! Au ei aşa ceva? Nu! Ce sînt ei, oare? Ce este, de fapt, acest Dragnea? Cum de-a ajuns el să aibă o aşa avere şi, mai important, o aşa poziţie în România? Cum am ajuns aici noi, românii?

Se spune că fiecare popor are conducătorii pe care îi merită. Cei care conduc, care sînt aleşi, nu sînt altceva decît extensia conştiinţei poporului în fotoliul de parlamentar. Mergînd pe aceeaşi logică, pe care o consider corectă, în scurt timp la timona acestei corăbii, numită România, o să vină indivizi din ce în ce mai proşti, dar mai plini de ei, a căror materie cenuşie şi onestitate sînt invers proporţionale cu nivelul averii lor, dobîndite din veniturile lor obscure, de bugetari.

Dacă aceasta este menirea, nu văd ce am mai putea face să oprim o asemenea degradare morală, politică, statală cu care naţiunea noastră, o colonie, în fond, se confruntă acum. Pînă una alta, pe fondul lipsei de educaţie pe care poporul o înregistrează şi o încasează din ce în ce mai acut, asistăm la reînvierea unor obiceiuri pe cît de străvechi, pe atît de nefireşti. Aflăm, astfel, că la adăpostul guvernanţilor care ţin ţara asta de căpăstru – ştim toţi că nu românii sînt căruţaşii, cît ar fi ei de români şi de idioţi – renaşte, cum am spus, spiritul haiducesc al neamului. Şi cum acum caii au fost înlocuiţi cu Caii Putere, iar drumul mare dispune şi de parcare, noua îndeletnicire a hoţilor de rînd, cei mici şi de drept comun, este acum acostarea celor care îşi trag sufletul prin parcări, şi deposedarea lor de diverse valori materiale sau, după caz, corporale, în funcţie de gradul de curaj de care cel aflat la necaz mai dispune. Iată, aşadar, că racheţii moldoveni au renăscut în hoţii ialomiţeni, la adăpostul, evident, al totalei incompetenţe a clasei politice, pentru că nu poţi da vina pe nişte poliţişti supraponderali, care nu văd pădurea din cauza copacilor încă netăiaţi. Ca să scăpăm de noii racheţi rebrenduiţi, nu trebuie decît să ne rugăm ca însuşi Dragnea, cu acel BMW negru care nu este al lui, să treacă împreună cu consoarta prin pădurea de la Sineşti şi acolo, bravii bandiţi la drumul mare, să-l acosteze ferm şi să-l deposedeze de înaltele principii morale care l-au adus în politică.

Citeam şi mă minunam de incompetenţa celor care sînt plătiţi să ne acorde puţină siguranţă, nouă, celor care, teoretic, plătim pentru propria siguranţă. Teoretic, o minte clară de poliţist capabil ar putea să-i prindă pe aceşti bandiţi fără prea mari probleme, dar evident că nu se doreşte ca lumea să se simtă în siguranţă cînd frica trebuie să fie sentimentul care guvernează turma. În timp ce se pompează miliarde şi miliarde în diverse Servicii care au drept obiectiv protejarea clasei politice şi îmbogăţirea tuturor celor pe care prostimea îi alege, poliţia, cea care are drept rol apărarea celor mulţi şi, de multe ori, proşti, este văduvită de resurse, mai ales cînd vorbim de materie cenuşie. Dar să lăsăm aceste amănunte pe seama celor care vor veni după noi, poate mai deştepţi sau mai capabili.

Revenind la politica românească, nu este nimic de spus. Sînt aceiaşi bandiţi toţi, care ne mint şi ne vînd minciuni zi de zi. Nu există dreapta, nu există stînga. Există cozile de topor, există păpuşarii şi turma. Din păcate, în acest rahat au intrat inclusiv cei care aveau drept obiectiv paza democraţiei, dar se pare că aşa trebuie să fie în orice tip de regim, fie că e comunist, socialist sau capitalism. Imperiile se refac, echilibrul se va reface şi el, poate cu război sau nu, iar noi vom fi la fel cum am fost mereu, cei de la marginea lumii, trestiile ideale, care vor pretinde mereu că sînt cele mai puternice. Aşa a fost mereu în România, aşa este şi nu va fi vreodată altfel!

În ultima perioada tot văd că diverse nume importante din România se mută cu căţel, cu purcel în alte ţări. Bravo! Aşa şi trebuie să facă, nu merită nimeni să-şi petreacă viaţa, singura viaţă de altfel, în speranţa că are să-i fie bine. Orice român este dator să fie fericit şi dacă bucuria lui este în altă parte decît în România, atunci aşa să fie. Nu merită să-ţi sacrifici viaţa pentru nimic, mai ales pentru cei cărora însuşi Brâncuşi a dorit să le ofere totul şi a fost refuzat în modul cel mai grotesc cu putinţă. Patriotismul nu înseamnă să-ţi sacrifici viaţa pentru nişte hoţi, pentru nişte trădători, aşa cum clasa politică românească, în majoritate, a demonstrat că este în ultimul sfert de secol. În fond, acum sîntem cetăţeni europeni, avem acest drept!

Tano

P.S. – aflat într-o profundă criză, şi de management, şi de lider, partidul cel mai comunist posibil al României, PNL, a lansat un mesaj către tinerii aflaţi în derivă, cum că e nevoie ca ei să intre în politică, pentru că lupta  decreţeii… trebuie să fie cîştigată. Lăsînd la o parte absurditatea mesajului şi infantilismul tinerilor liberali (?), mai mult tineri decît liberali, eu îi sfătuiesc pe cei care au astfel de gînduri nebuneşti să rămînă calmi şi pe locurile lor. Fie că sînt din PNL, PSD, sau aiurea, tinerii ăia care îi îndeamnă la astfel de gesturi sînt de fapt odraslele, sau pupilele, sau amantele, sau nepoţii şi nepoatele seniorilor din partide, aşa că ar trebui să o lase mai moale cu politichia şi să se ocupe de propria lor prosperitate. Iar dacă vor intra în politică la îndemnul altora, peste cîţiva ani, cînd vor vedea că au pierdut timpul lîngă nişte nulităţi, să nu uite că România nu este guvernată, România este foarte furată.

 

Ziua în care ONU a murit

 

COMENTARII DE LA CITITORI