Pagini amuzante despre delincvenţi (6)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

De ce-ţi e frică, nu scapi!

Marcus Roy (32 de ani) se afla, de mai mulţi ani, în vizorul Poliţiei new-yorkeze, pentru trafic de droguri. Infractor foarte abil, Marcus nu a putut fi prins în flagrant delict şi, deci, să fie deferit justiţiei. Reprezentanţii legii aveau, însă, informatori în toate mediile şi au aflat că acesta se pregătea să vîndă o mare cantitate de cocaină. Tranzacţia urma să se desfăşoare la etajul 6 al unui bloc. O echipă specială a realizat flagrantul, pătrunzînd cu forţa pe uşă, tocmai în momentul în care Marcus primea banii de la un client. În disperare de cauză, traficantul nu a mai stat pe gînduri şi a sărit pe geam, de la etajul 6, avînd asupra sa numai o umbrelă. A scăpat cu viaţă datorită umbrelei, care i-a atenuat căderea, dar şi-a fracturat ambele picioare şi, astfel, a fost arestat cu uşurinţă. De ce-ţi e frică, nu scapi!

La ce le poate duce capul

pe femei: capcana diavolească

Pînă în urmă cu cîţiva ani, la Primăria din localitatea Ucuriş, judeţul Bihor, a lucrat consăteanul meu Petre Birău, om tare priceput în a ispiti nevestele altora, strecurîndu-se, mai apoi, în aşternuturile lor. În primul rînd, profita de funcţia pe care o avea la Primărie şi, cum venea vreo femeie mai nurlie cu oarece probleme de rezolvat, făcea el ce făcea (cîte un mic şantaj, sau facilitarea unor matrapazlîcuri) şi o determina să se culce cu el. Azi aşa, mîine-aşa, pînă ce i s-a înfundat şi lui.

De o bună bucată de vreme, Petre Birău pusese ochii pe o consăteancă frumoasă, pe nume Maria. Aceasta era femeie cinstită şi nevastă credincioasă soţului ei. Însă Petre Birău a tot aşteptat, fiind sigur că, pînă la urmă, Maria va veni cu vreo treabă de rezolvat la Primărie. Ceea ce s-a şi întîmplat. Femeia trebuia să obţină nişte acte şi, cu nici un chip, nu-l putea evita pe ,,baci Petre“. Acesta, cînd a aflat despre trebuinţele ei, i-a spus fără ocoliş: ,,Problema ta este delicată, dar se poate rezolva, cît ai zice peşte, numai de către mine. Însă, trebuie să te supui rugăminţii mele“. Maria a cerut lămuriri, iar ,,baci Petre“ a asigurat-o că rugămintea lui este una ,,reciproc avantajoasă“, adică ea să facă în aşa fel încît să-l trimită, seara, pe bărbatu-său de acasă, pentru ca ei doi să se simtă bine timp de o oră, două. Pe lîngă problema actelor, care se va rezolva a doua zi la Primărie, satisfacţia personală a Mariei urma a fi completată cu un cadou, constînd într-o bucată de stofă pentru un rînd de haine (fustă şi spătăcel). Cînd a auzit ,,rugămintea“ muieraticului, femeia a căzut cîteva clipe pe gînduri, apoi a spus: ,,Dacă zici că se rezolvă cu actele şi îmi aduci stofă bună, te aştept diseară, după ora 9. Las uşa deschisă şi lumina stinsă, că pe bărbatu-meu îl trimit într-un sat vecin, la nişte rude. Să nu mai baţi la uşă, intră direct, că te aştept. Şi ce fel de stofă spuneai că îmi aduci?“. Funcţionarul nu mai putea de bucurie, şi parcă nici nu-i venea a crede că Maria i-a căzut aşa uşor la pat.

Seara, Petre Birău a lăsat vorbă acasă că are nişte probleme legate de Primărie, a luat dintr-un loc tainic stofa pe care o avea pregătită de mai multă vreme şi, cum era o seară de toamnă tîrzie, nimeni nu l-a văzut mergînd pe uliţele satului. Petre a intrat, tiptil, în curte, apoi, foarte precaut, a încercat uşa şi a intrat în casă, unde femeia îl aştepta cu patul gata pregătit. În întuneric, el a întrebat: ,,Eşti gata?“. Şi, după ce a auzit şoapta de aprobare a muierii, a lăsat pachetul jos, s-a dezbrăcat şi s-a strecurat între aşternuturi.

Dacă vă aşteptaţi ca povestea să decurgă după tiparul clasic, adică să apară soţul mînios şi rudele cu pari în mînă, vă înşelaţi. Petre şi-a făcut poftele cu femeia, care nici ea nu dădea vreun semn că nu i-ar fi convenit aranjamentul, şi, cu mare greutate, s-a dezlipit de lîngă ea, de teamă că a trecut cam mult timp de cînd intrase în casă. Dar, cum nu-şi mai desluşea bine hainele, aruncate în grabă, înainte de partida de amor, i-a spus femeii că trebuie să facă măcar un pic de lumină pentru a se îmbrăca. Ea s-a ridicat din pat şi a aprins o lumînare. Cînd camera s-a luminat un pic, Petre Birău a simţit că o să-i crape inima de spaimă: femeia cu care se culcase nu era nicidecum Maria, ci nevasta lui, Ana Birău. Muierea i-a zis să nu mai stea aşa, ca un mut, fiindcă ea e bucuroasă pentru cadoul primit, dar şi pentru faptul că, după mulţi ani, omul ei se purtase cu ea într-un mod mai aparte. Apoi, în drum spre casă, i-a povestit că, în tinereţe, ea şi Maria fuseseră prietene bune, aşa că, imediat după ce Petre îi făcuse Mariei ,,rugămintea“ cu pricina, aceasta venise imediat la ea şi, împreună, puseseră la cale toată tărăşenia.

Timp de cîteva luni, secretul acestei păţanii a fost bine păstrat, pînă într-o seară, cînd Petre, beat fiind, a povestit totul la cîrciumă. Mai apoi, întîmplarea a fost confirmată şi de cele două femei, iar Petre Birău a devenit, în ochii consătenilor săi, un bărbat respectabil, înfocat susţinător al teoriei conform căreia viaţa de familie este mai presus de orice.

(va urma)

Traian Tandin

COMENTARII DE LA CITITORI