„PAGINI AURII“, SAU „PAGINI NEGRE“?

in Lecturi la lumina ceaiului

De ce li s-a dus buhul românilor că n-au caracter…

 

Am refuzat să cred, ani de zile, că e adevărat. Cum să nu aibă românii mei caracter? De unde reiese asta? Cine o spune? Ce dovezi are? Ştiam de formularea, seacă, a filozofului David Hume, din Secolul XVIII: „Englezii sînt cu desăvîrşire lipsiţi de caracter”. M-am izbit de această trăsătură negativă şi în viaţă, şi în lecturarea paginilor de Istorie. Dar despre români nu vorbise, nimeni, atît de categoric. Doar speculaţii, deducţii, răutăţi… Totuşi, dacă iei la bani mărunţi toate trădările din existenţa noastră, ca popor, şi le pui cap la cap, vei vedea că noi sîntem lipsiţi de caracter într-o măsură mai mare decît englezii. Măcar ei îi au pe Shakespeare, Newton, Lordul Byron, Dickens şi alţi corifei ai speciei umane. Unii dintre ei ar putea spune şi aşa: poate că nu avem caracter, dar îl avem pe marele Will, care face cît un demiurg. Mă gîndesc la lungul şir al trădărilor la români, care au dus la prinderea şi uciderea unor eroi, ca Ioan Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Horea, Tudor Vladimirescu, Mareşalul Antonescu, Nicolae Ceauşescu. Prin trădare a fost arestat (de propria sa gardă) iubitul Prinţ al Unirii, Al.I. Cuza. Am mai scris despre aceste pagini de letopiseţ. Nu sînt „pagini aurii”, ci „pagini negre”. În aceste vremuri, m-am confruntat, şi eu, cu această problemă: indivizi care nu numai că m-au trădat, dar au căutat să-mi facă rău. Asta, deşi eu le făcusem numai bine, punîndu-mi pielea la saramură pentru ei. Nu le voi da numele, cei mai mulţi sînt cunoscuţi şi chiar scuipaţi pe stradă, de conaţionali care nu suportă atîta abjecţie. Acum, partidul pe care l-am fondat se confruntă cu mari lipsuri materiale. Nu ne ajută nimeni, cu nimic. Nu mă refer la dezertori, pe care i-am făcut senatori, deputaţi, primari etc., fără a le cere nimic în schimb. Ei sînt putred de bogaţi, cum e Aurel Ardelean, fost senator PRM de Arad, patron al Universităţii „Vasile Goldiş”, veritabilă uzină de făcut bani. Foarte bogată e şi Florina Ruxandra Jipa, care a trecut prin vreo 4 partide, pentru a gusta, vreme cît mai lungă, din fructele dulci ale statutului de parlamentar.

Au uitat tot ce a făcut PRM pentru ei şi alţi parlamentari: Gelil Eserghep, Liviu Codîrlă, Cornel Bichineţ, Cornel Ciontu, Ion Bîldea, Dumitru Badea, Cristian Buzea, Marius Iriza, Lia Olguţa Vasilescu, Dumitru Dragomir, Dorel Onaca ş.a. Nu se mai uită în urmă decît, eventual, cu mînie. Necazul lor e că, după cîţiva ani, n-o să mai ştie nimeni de ei, pe cînd eu voi rămîne în conştiinţa acestui popor – măcar prin cele 40 de volume tipărite, prin filmele şi piesele de teatru, prin colecţiile, impresionante, ale publicaţiilor „România Mare”, „Tricolorul” şi „Politica”, în fine, prin destinul de a fi fost finalistul alegerilor prezidenţiale, care mi-au fost furate în mod scandalos. Acest partid a supravieţuit. Şi va supravieţui, nici o grijă. E infernal de greu, fiindcă totul cade pe umerii mei, de parcă aş fi Banca Angliei. Înţeleg că dezertorii mă urăsc, fiindcă n-am avut ce să le mai ofer. Dar primarii, viceprimarii şi cei peste 600 de consilieri PRM de azi? Ei de ce nu ajută partidul, care, totuşi, i-a făcut ceea ce sînt? Unii sînt chiar bogaţi. E an electoral. Cum să ne continuăm activitatea, fraţilor? Ce-ar trebui să fac eu, pentru a plăti măcar chiria, gazele, apa, lumina, telefonul şi celelalte utilităţi de la sediul central al partidului? Sau nu vă pasă… Poate că, nici voi, n-aveţi caracter, pentru că altminteri nu îmi explic cum puteţi rămîne atît de impasibili la toate aceste frămîntări ale mele. Eu sînt „pedepsit” pentru că sînt cinstit. În timp ce eu făceam cultură, alţii făceau friptură. Strîngeau averi. Nu-i nimic, să se spele cu ele pe cap. Eu voi rămîne ceea ce sînt: un om respectat şi iubit de Poporul Român. Poate şi pentru faptul că sînt unul dintre puţinii oameni de caracter din ţara asta.

Corneliu Vadim Tudor

29 iulie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI