PĂLĂRII CU PENE DE COCOŞ (23)

in Polemici, controverse

Castelul Cantacuzino
În perioada respectivă, în ţară se „picta“ un tablou din care eu, deocamdată, eram exclusă.
În 1978, a intrat în funcţiune Uzina de Anvelope „DANUBIANA“, o perlă a economiei româneşti, care, acum, este o ruină. Localitatea a rămas pustie, oamenii au plecat pe meleaguri străine. Doar ciorile mai dau tîrcoale pe acolo, sperînd să găsească ceva de ciugulit. Dar nu găsesc. La fel s-a întîmplat şi cu fabrica ARO, care producea automobile, din Arad. Un dezastru pentru care nimeni nu este tras la răspundere. De asemenea, între 1960 şi 1962, a intrat în funcţiune Hidrocentrala de la Bicaz. În februarie 1962, se înfiinţează Combinatul avicol de la Crevedia. În aceeaşi perioadă, încep să producă energie electrică Hidrocentralele Roznov I şi II, Centrala de la Luduş şi Centrala de Termoficare „23 August“, din Bucureşti.
Dar să revin la „destinul“ meu.
Era duminică, leneveam în pat citind o carte, cînd a apărut Jeni şi mi-a spus că la poarta sanatoriului mă aştepta „tipul“. Care „tip“, o întreb? Inginerul din Ploieşti. Uitasem cu desăvîrşire de întîlnire, deoarece nu credeam că o să apară. Alene, m-am îmbrăcat şi m-am dus la poartă. Mi-am dat tot interesul ca să par elegantă. Aveam nişte pantaloni pescăreşti – cum era moda – mulaţi pe corp, o bluză albă din dantelă, care îmi scotea în evidenţă tenul bronzat, ochii părînd mai albaştri decît în realitate. Pantofii erau de culoarea pantalonilor, cu o cataramă de argint, iar în păr îmi pusesem nelipsita fundă albastră. Aveam deja 3 luni de tratament şi luasem în greutate. Inginerul era la poartă şi mă privea cum coboram pe alee. Cînd am ajuns, mi-a dat o cutie de bomboane şi flori. Ne-am aşezat pe o bancă şi, zîmbind, ca să-mi ridice moralul, a început să flirteze: „Parcă ai fi o descendentă a lui Şerban Cantacuzino“. Iar eu am continuat: „Dar negocierea cu imperialii, pentru încheierea unui Tratat de Alianţă ca să fie recunoscută independenţa ţării – o domnie ereditară, şi autoritatea absolută în interior – a eşuat. Păcat că semnarea Tratatului a fost împiedicată de moartea lui Şerban Cantacuzino, la 28 octombrie 1688“.
Pentru că nu prea ştiam ce să ne spunem, am făcut o incursiune în istorie. Ca să mă dau mare, i-am spus că, începînd de la Decebal, toţi marii noştri conducători ar putea să fie numiţi „Coloane ale Infinitului”, pe care Brâncuşi le-a imortalizat în sculptura sa. M-a privit uimit şi m-a întrebat ce anume îmi place din istoria Poporului Român. I-am spus că îmi place toată istoria, şi de aceea am studiat-o cu atenţie, dar că prefer Evul Mediu.
„Ce anume din Evul Mediu, «Prinţeso»?“
„Fiind ardeleancă, m-aş opri la călugării de la Mînăstirea Igriş, care au întemeiat Mînăstirea de la Cîrţa, din judeţul Sibiu. Aceasta a fost înzestrată cu 10 aşezări, printre care satul Cisnădioara, şi cu ţinutul luat de la valahi (1223). Reconstruită după 1242, a prilejuit o
puternică pătrundere a formelor goticului timpuriu în Transilvania. Aş aminti şi de călugării de la Mînăstirea burgundă din Pontigny, care au întemeiat la Igriş (judeţul Timiş) o abaţie-filială. Se pare că aici s-a aflat nucleul primei biblioteci de pe teritoriul patriei noastre. Pe lîngă documentele necesare cultului, călugării deţineau lucrări de teologie dogmatică şi de filosofie scolastică. În anul 1211, a început colonizarea cavalerilor teutoni în Ţara Bîrsei, în scopul apărării graniţei de sud-est a Transilvaniei. Cavalerii teutoni au primit importante privilegii, cum ar fi: scutirea de vămi, dreptul de a apela la judecata regală, fiind scoşi de sub jurisdicţia voievodatului Transilvaniei, dreptul de a ţine tîrguri, de a construi cetăţi din lemn etc. În Ţara Bîrsei, au ridicat cetăţi la Feldioara, Codlea, şi pe cea denumită «a crucii»“.
I-am mai amintit de domnia lui Basarab I, care a unificat voivodatele şi cnezatele din dreapta şi din stînga Oltului, întemeind statul feudal Ţara Românească (1310-1352). Nu l-am uitat nici pe Mircea cel Bătrîn, dar nici pe pictorul Toma, din Cluj, care a realizat altarul Răstignirii, operă de vîrf a artei medievale transilvănene. I-am amintit de Răscoala de la Bobîlna, care a izbucnit din cauza înăspririi jugului feudal. Nu i-am uitat pe Iancu de Hunedoara, care a luptat împotriva Imperiului Otoman, pe Vlad Ţepeş, fiul lui Vlad Dracul, adept al unei domnii autoritare şi care refuza plata tributului către Poartă.
Revenind la zilele noastre, se poate pune întrebarea: UNDE EŞTI TU, ŢEPEŞ DOAMNE?
Nu ne-am dat seama cum a trecut timpul şi, la despărţire, mi-a spus: «Prinţeso», nu degeaba locuieşti în Castel. Fă abstracţie de boală, te vei vindeca. Îmi pare bine că te-am cunoscut“. Mi-a sărutat mîna şi a plecat. Nu mi-a spus dacă va reveni. Dar, de atunci, a revenit mereu. Urcînd aleea în pantă şi admirînd florile, nu ştiu de ce am început să spun în şoaptă Rugăciunea Florilor, a lui Alfred Moşoiu:
„Plăpînd ghiocelul ieşit din zăpadă
Strigă: „TATĂL NOSTRU“
Ca lumea să-l vadă
„CARE EŞTI ÎN CERURI“
Şopti floarea-soare,
Şi-un vînt de lumină
Căzu pe răzoare
Smerit, busuiocul
Cînd vîntul îl mînă
Şi-i scutură roua,
„SFINŢEASCĂ-SE“ -ngînă.
Cînd „NUMELE-ŢI“ spune
Trist ochiul-de-bou
Nu ştiu de-a fost şoaptă,
Sau numai ecou…
Albastră ca cerul
O nu-mă-uita
Spune: „ÎMPĂRĂŢIA SĂ FIE A TA“.

(va urma)
LILIANA TETELEA

COMENTARII DE LA CITITORI