PĂLĂRII CU PENE DE COCOŞ (29)

in Polemici, controverse

„NOI VREM PĂMÎNT…“
Poezia lui Coşbuc este doar o amintire.
Interdicţia de a vinde străinilor pămîntul Ţării a fost păstrată, cu sfinţenie, în toate Constituţiile României, inclusiv în cea din 1991, în care, la articolul 41, se prevedeau urmatoarele: (citez ) „Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobîndi dreptul de proprietate asupra terenurilor“. Din unele documente rezultă că, în anul 2003, „probabil obligaţi de şefii lor oculţi“, guvernanţii şi unii lideri din opoziţie au ridicat în faţa naţiunii problema revizuirii Constituţiei. Aparent, motivele acestei revizuiri au fost: garantarea dreptului de proprietate, în locul ocrotirii proprietăţii, prelungirea mandatului preşedintelui României de la 4 la 5 ani, reducerea numărului parlamentarilor, votul uninominal, desfiinţarea stagiului militar obligatoriu, în fapt, desfiinţarea armatei etc. Motivele reale nu erau cele comentate şi lipsite de importanţă. Reexaminarea Constituţiei urmărea, în principal, două obiective: lichidarea armatei proprii şi vînzarea pămîntului românesc.
În Constituţia revizuită, acest articol prevede următoarele: „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită de lege în mod egal, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobîndi drepturi de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute de legea organică, precum şi prin moştenire legală“.
Din lectura acestui articol se desprinde următoarea concluzie:
– Proprietatea publică a statului nu va fi garantată sau protejată de noua Constituţie, probabil pentru a fi jefuită de către „iniţiaţi“.
Există informaţii că în Transilvania, Banat, Caraş-Severin şi în alte zone, străinii au cumpărat mari suprafeţe de teren la preţuri derizorii.
Potrivit presei, cele mai importante revendicări de terenuri din România le-au făcut evreii. Un singur cetăţean evreu a revendicat jumătate din suprafaţa oraşului Iaşi. De asemenea, potrivit noii Constituţii, saşii îşi revendică averile pe care le-au avut în anii comunismului, cînd au renunţat la cetăţenia română, luînd cetăţenia germană. Deci lozinca NOI VREM PĂMÎNT, nu mai are nici un rost.
Şi, iată-ne, „săraci şi curaţi“, în anul de graţie 20l6.
Uitîndu-ne în zare să vedem cum apare MAREA PRIVATIZARE, ne-am „curăţat“ de tot ce-am posedat. „Luminiţa de la capătul tunelului“ s-a stins, în schimb
s-a aprins lumînarea de la capul României, bîjbîind atîta prin labirint. Stăpînii lumii vor ca România să fie distrusă economic, militar, depopulată, umilită, îngenunchiată şi, în final, lichidată ca ţară, pentru a organiza în teritoriile dintre Nistru, Tisa, Dunăre, UN NOU STAT EUROPEAN. Obiectivul a fost, total sau parţial, îndeplinit:
– industria, considerată un morman de fiare vechi, a fost distrusă aproape în totalitate, fără a se construi nimic în schimb:
– restituind, în bătaie de joc, pămîntul unor ţărani care nu aveau cu ce să-l lucreze, blocînd orice încercare de asociere sau mecanizare. Distrugînd şi sistemul de irigaţii, agricultura e la pămînt:
– majoritatea băncilor au fost „înhăţate“ de cămătari;
– mass-media – televiziunea şi mai ales presa – a fost pusă, în unele cazuri, în slujba antiromânismului, „minţind poporul cu televizorul“;
– şcoala românească, pe vremuri una dintre cele mai bune din Europa, a ajuns de izbelişte. Analfabetismul a luat amploare;
– pentru o bucată de pîine, românul slugăreşte pe meleaguri străine;
– în condiţiile în care sănătatea populaţiei este din ce în ce mai şubredă ca urmare a lipsurilor de tot felul, a spitalelor închise, bolnavii, inclusiv cei care suferă de cancer, nu au medicamente. În spitalele care încă mai există, aceştia trebuie să vină cu medicamente de acasă.
Partidele politice oferă un spectacol similar celui de la uşa cortului. Ei se bălăcăresc, duc o campanie agresivă, se acuză reciproc de corupţie, de privatizări dubioase, de lichidarea flotei, de acumularea de averi nejustificate, iar cînd ajung la putere, confirmă vechiul proverb: „corb la corb nu-şi scoate ochii”.
În revista „România Mare“, din 25 iunie 2004, Corneliu Vadim Tudor, liderul P.R.M., se plîngea de trădarea neamului. În 1996, Tribunul scria: „Partidul România Mare a fost cel mai necruţător partid de Opoziţie, aşa încît, la 22 aprilie, P.D.S.R-ul, exasperat de criticile noastre, mi-a ridicat imunitatea parlamentară, inventîndu-mi-se dosare penale, ajungînd să am 40 de procese“.
Partidul România Mare era singurul partid cinstit, singurul partid care mai constituia o speranţă pentru România şi pentru români. Acum, cine se mai luptă pentru ţară? Nimeni!
Vînzînd şi pămîntul, bucată cu bucată, despre România se va spune că „A FOST ODATĂ…“

(va urma)
LILIANA TETELEA

COMENTARII DE LA CITITORI