PĂLĂRII CU PENE DE COCOŞ (30)

in Polemici, controverse

Echilibrul spiritual
Aruncînd o scurtă privire asupra opiniei domnului Mircea Cărtărescu, din cartea „Postmodernismul Românesc“, vom vedea că, după schimbările politice de la începutul deceniului: „lumea culturală românească s-a văzut pusă în faţa unor dileme noi, producînd o stare de panică, scepticism şi resemnare. După prăbuşirea comunismului, literatura cunoaşte un fenomen de rapidă devalorizare. Scriitorii s-au văzut deodată marginalizaţi şi minimizaţi prin asaltarea mediatică a opiniei publice de către alte categorii intelectuale, pînă atunci inexistente. Au intrat, brusc, în centrul atenţiei politicienii, ziariştii, analiştii politici, oamenii de televiziune cu opinii mai agresive decît literaţii. Editurile care funcţionau în sistemul socialist au început să publice romane erotice, thrilere, scrieri de ocultism şi magie etc., literatura originală românească fiind aruncată pe o plajă extrem de îngustă, la concurenţă devastatoare cu competitorii pieţei libere”.
În prezent, condamnaţii din penitenciare care doresc să li se reducă pedeapsa, „scriu” cîte o carte. Au fost cazuri de deţinuţi care au scris 4-5 cărţi şi au scăpat de pedeapsă. Interesul public pentru literatură a scăzut, aproape nimeni nu mai citeşte, se cumpără foarte puţine cărţi, la preţul unei manichiuri sau chiar mai scăzut. Pe scena Operei cîntă maneliştii care s-au îmbogăţit „dormind pe aur“. Cinematografele, aproape toate, s-au închis. Ministerul Culturii nu mai are nici o influenţă asupra vieţii literare. Uniunea Scriitorilor şi-a pierdut importanţa, concurenţa autorilor „dizidenţi“ este începutul sfîrşitului pentru scriitorii români. Revistele literare nu mai sînt susţinute material, astfel fiind subminat prestigiul scriitorilor, iar Internetul diminuează interesul pentru literatură.
În şcoli, dezastrul este şi mai mare. Dacă pînă în 1989 existau puţini analfabeţi, acum s-au înmulţit „ca ciupercile după ploaie“. Se cumpără diplome false, profesorii nu mai au nici un prestigiu, sînt plătiţi prost, sînt insultaţi de elevi şi chiar bătuţi pentru o notă prea mică. La rîndul lor, copiii mici sînt bătuţi de educatoare. Din păcate, România, din contemporaneitate, a plecat în Antichitate, cu dorinţele-ngropate într-o lume de cristal în care Penelopa ţese vise pentru Ulise. România se destramă… şi te întrebi, dacă mai avem o ţară.Vorba ardeleanului, „nu-i bai“, vom fi populaţi de emigranţi. În imaginaţia mea, destul de bogată, viaţa are trei porţi imense: POARTA PREZENTĂ, POARTA TRECUTĂ şi POARTA VIITORULUI. Dacă aş fi nenăscută şi destinul, ţinîndu-mă de mînă, m-ar întreba pe care poartă vreau să intru în viaţă, aş alege POARTA TRECUTULUI. Atunci, natura nu era mutilată, Cerul era înstelat şi harta sa bine conturată de stelele strălucitoare, alimentele nu conţineau chimicale, şi carnea din export nu era congelată de peste 40 de ani, adusă de peste Ocean… La stînă, oile rămîn fără lînă, numărul cîinilor fiind limitat… Catedrala romano-catolică este în mare pericol. Ilegalitatea întregului proces de validare şi autorizare a construcţiei mastodont, la doar cîţiva metri de lăcaşul de cult, pune în pericol acest edificiu. Hotărîrea pentru demolarea clădirii nu se pune în aplicare, construcţia fiind o mutilare urbană, iar cei competenţi „tac“… Necuratul a dat startul „balului“ la D.N.A., corupţia, care e în floare, dansează la răcoare.
Intrarea în viaţă prin POARTA PREZENTULUI, poate fi ilustrată prin aceste „gînduri“:
„am trecut prin centru să-mi cumpăr ţigări am intrat într-o plăcintărie a trecut şi ianuarie şi a fost destul de cald lîngă mine era o femeie care mînca plescăind m-a scos din sărite am vrut să-i pun mîna pe gură s-o opresc însă mai repede am intrat într-o librărie să văd dacă nu i-a apărut cartea lui marineasa am ieşit după vreo cinci minute începuse să plouă bine că nu ninge mi-am spus am văzut o femeie frumoasă aproape de treizeci de ani păcat mi-am spus am mers la anticariat se vindeau cărţi de bucate …“
Fără conţinut, fără virgulă, fără punct. Aşa este viaţa după POARTA PREZENTULUI prin care
„libertatea,
care ne asigură, zilnic,
o anumită deschidere,
este la fel de mare
cu deschiderea pe care zilnic
o asigurăm libertăţii“.
(Franz Hodjak)
Intrarea în viaţă pe POARTA VIITORULUI, se reduce la un singur cuvînt:
APOCALIPSA
ilustrată prin poemul unui tînăr scriitor [sic!] : „Te-am iubit atît sufletul meu, ce să-ţi trimit? te-am auzit atît scîrţîind paturi cu alţii şi cu mine nu, cu mine nu, mi-am lipit atît timp nasul în ploaia de geamurile palide în care te despuiai te-am visat desfăcîndu-ţi genunchii….“

(va urma)
LILIANA TETELEA

COMENTARII DE LA CITITORI