PĂLĂRII CU PENE DE COCOŞ (31)

in Polemici, controverse

„Apocalipsa“
Pe POARTA PREZENTULUI, graţie patriotismului lui Nicolae Ceauşescu, odată cu dispariţia comunismului, a intrat, atît în CASA POPORULUI, cît şi în PALATUL PRIMĂVERII (devenit muzeu) o părticică din industria socialistă „îngropată“. Din dorinţa preşedintelui, aceste două edificii au fost amenajate doar cu produse fabricate în România – superbe covoare ţesute la Fabrica din Cisnădie, perdele dantelate, de la Paşcani; vase de porţelan din Cluj, de la fabrica IRIS; porţelanuri ARCO, de la Curtea de Argeş; candelabre de cristal, din Mediaş etc. Marmura folosită în construcţie a fost adusă din Carpaţi. Proprietarul de astăzi al carierelor a devenit deosebit de bogat, dispunînd de marmură după bunul său plac.
Ceauşescu purta cămăşi confecţionate la Brăila, care se exportau în multe ţari. Blănurile de la Orăştie şi pantofii de la fabrica „Guban“, din Timişoara, erau mult apreciate de „tovarăşa“ (…)
Din păcate, ca şi industria grea, şi industria uşoară a ajuns cioburi şi ruine, iar zecile de mii de oameni care aveau un loc de muncă asigurat, au luat drumul străinătăţii.
Vizitînd Palatul Primăverii, privind cu nostalgie realizările unei întregi generaţii, pentru o clipă, doar o clipă, ai impresia că „Te-ai întors în România“. Generaţiei defavorizate ar trebui să i se ceară iertare că a fost umilită cu pensii de mizerie, după o viaţă de muncă, înzestrînd ţara cu adevărate bijuterii, care însă, au fost destrămate de „libertate“. Conform unei declaraţii (devenită metaforă) a ministrului Agriculturii, banii ţării sînt şi au fost căraţi în băncile din Elveţia, în camioane. Jaful – jafului – şi nimeni nu răspunde, hoţii lăfăindu-se în străinătate în cele mai exotice locuri, păstrînd şi mormanul de bani. Este foarte trist că, în prezent, pămîntul ţării se vinde, bucată cu bucată, iar românii „dorm“. Cînd se vor trezi, vor constata că România nu mai există pe harta Europei.
Pe POARTA VIITORULUI, vor intra „iluminaţii“, care au condus, şi conduc, destinele Planetei Albastre, colorînd-o în cenuşiu cu nuanţă de pustiu. Scopul lor este GLOBALIZAREA PLANETEI. „Nicolae Ceauşescu, obligînd poporul român la o viaţă austeră, de muncă şi renunţări, punînd în valoare patrimoniul naţional, a eliberat România de datoria externă înrobitoare, asigurînd stabilitatea monedei naţionale, a vieţii sociale, prosperitatea economică, independenţa şi suveranitatea patriei. Actul a fost o sfidare făţişă a «iluminaţilor», costîndu-l viaţa pe preşedintele patriot, iar pe români, aruncîndu-i în haosul deliberat, conform unei strategii destabilizatoare extrem de bine pusă la punct“ (citat din cartea România ca o pradă, a lui Radu Theodoru). Ierarhia a trecut la varianta impunerii guvernului mondial prin cucerire. Ţinta lor nu e greu de atins, avînd în vedere că sînt posesorii unor arme sofisticate, ca de exemplu:
– Active Denial System – proiectează o rază de energie invizibilă, care dă senzaţia că ţinta este cuprinsă de flăcări. Testată la 24 ianuarie 2007, la Mady Air Force Base, este caracterizată ca non-letala şi… umană (Revista NEXUS New Times An II, nr.10). Face parte din arsenalul armelor electromagnetice, care modifică comportamentul uman, perturbă procesele de gîndire, induce dureri imposibile;
– Proiectile cu impulsuri de energie (PIE ) – paralizează o ţintă tot prin intermediul durerii;
– Dispozitivul acustic cu mare rază de acţiune, controlează şi manipulează emoţional massele protestatare de la distanţă, ferind unităţile poliţieneşti de lovituri. Pot să producă răniri sau chiar moartea.
Dacă aceste arme există cu adevărat, atunci la ce mai putem spera? Nu putem să spunem decît: Doamne fereşte!
Intrînd în viaţă prin POARTA TRECUTULUI, mă consider o norocoasă că, de la Petru Creţia, am „moştenit“ Testamentul unui eminescolog, din care am să-mi permit sa vă ofer „bijuterii“ eminesciene:
Eterna pace
„Viaţa noastră e viaţa spumei / Şi totuşi de-ar seca din funduri mare / O altă mare ar face lacrimi lumei / Precum uitare-i a durerii moarte / Astfel şi moartea e uitarea vieţii / Spre a răsări din nou la altă soartă“.
Un phoenix e o pasăre-n vechime
„Bătrînul Phoenix arde în văpaie / Şi din cenuşa proprie renaşte / Dar, spre a-nvia mai mîndru el din nou se naşte…”. În „Echilibrul spiritual“, după opinia lui Constantin Noica, citez: „cîţiva pomenesc de o tehnicizare desăvîrşită a Europei. Dar, pentru această nouă formulă, era nevoie de chinurile prefacerii, adică ale răsturnării? Este, oare, nevoie de o barbarie pentru a atinge epoca tehnicizării?“.

(va urma)
LILIANA TETELEA

COMENTARII DE LA CITITORI