PARA-NDĂRĂT

in Alte știri

Para-ndărăt este o expresie de la barbut, un joc de zaruri. Am auzit prima dată expresia în copilărie, în curtea şcolii, unde băieţii mari, aşezaţi pe vine, jucau barbut. Nu am jucat, dar am privit destule partide. În jurul lor circulau o grămadă de legende. De zaruri măsluite, de noroc chior, de mize enorme pierdute pe un 6-6. Para-ndărăt este cînd cîştigi banii pierduţi la turul dinainte. Dacă ai pierdut şi ceri para-ndărăt, nu plăteşti, dar poţi să îţi iei banii inapoi la un zar bun, la turul care vine. Dacă nu, plăteşti toată suma. Trebuie distins de şpagă, şmen etc. Termenul s-a încetăţenit neaşteptat în lumea românească. În tranziţia de la economia de stat la cea de piaţă a fost folosit din ce în ce mai des. De la barbut, a trecut în argoul afacerilor, apoi în mass-media. Azi, îl ştie şi îl foloseşte toată lumea.

Acum desemnează avantajele pe care cineva care lucreaza la stat – de la un modest funcţionar de primărie la ministru – le primeşte. Fireşte, dacă acordă o licenţă, stabileşte cîştigătorul unei licitaţii, rezolvă un credit. E un fapt de corupţie. Vine din cultura orientală a bacşişului. El apare pe terenul confuz dintre privat şi administraţia publică. Funcţionarul care îţi dă o autorizaţie înţelege că tu faci bani din semnătura lui şi te taxează cu un nr. de procente din afacere, sau cu o sumă fixă. Dacă vrei să faci bani, o cotă trebuie să i-o laşi lui. Aşa că întîi se negociază para-ndărătul. Asta înainte ca un Consiliu municipal să îţi aprobe planul. Să zicem un mall, sau un cartier de locuinţe, strîngerea gunoiului sau anveloparea blocurilor. Guvernele, şi ele, procedează la fel. În spatele semnăturii unui ministru, adesea se află o înţelegere obscură. Totdeauna priveşte un mare contract. În IT, să zicem, pentru o şosea sau autostradă, pentru achiziţionarea de ustensile medicale sau rechizite. O investigaţie, fie şi superficială, privind situaţia locativă a acestor înalţi funcţionari ar releva că au un mod de viaţă cu mult peste ceea ce încasează oficial pe ştatul de plată de la minister. De asemenea, că au locuinţe pe care nu au cum să le justifice din salariu. Toate sînt efectul nenumăratelor parandărături încasate. Nici nu ar sta în minister sau primărie, dacă nu ar fi puzderia de parandărături de care se bucură. Dacă o zi, în România, ar înceta să se încaseze para-ndărăturile – afacerile, comerţul, construcţiile etc. ar intra în colaps. Atît de importantă a ajuns industria para-ndărăturilor la români.

STELIAN TĂNASE

COMENTARII DE LA CITITORI