Paradoxul lui Mircea Eliade: de la corigentul miop la savantul excentric (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

Mircea Eliade şi Maitreyi Devi, o iubire imposibilă (2)
Maitreyi nu se hotărăşte să-i devină parteneră de viaţă decît după lungi clipe de cumpănă. Ceremonialul dintre cei doi este mistic. Legămîntul lor este de o frumuseţe înălţătoare, avînd la bază o iubire pasională şi statornică: „Mă leg de tine, pămîntule, că eu voi fi a iubitului meu şi a nimănui altcuiva. Voi creşte din el ca iarba din tine. Şi cum aştepţi tu ploaia, aşa îi voi aştepta eu venirea”. Doar că vestea iubirii dintre cei doi este primită cu oroare de profesorul Dasgupta, care-l goneşte pe Eliade din casă. Îi interzice şi lui Maitreyi să-l mai vadă. Pleacă în Himalaya, unde trăieşte, pentru cîteva luni, în sihăstrie. „Sufeream, cu atît mai mult cu cît înţelegeam că, odată cu Maitreyi, pierdusem India întreagă“. În 1933, la un an de la revenirea în ţară, Eliade începe să-şi pună pe hîrtie experienţa indiană, în romanul „Maitreyi“. „După vreo două săptămîni, Isaia Răcăciuni m-a chemat la editură să-mi spună că, spre marea lui uimire, vînzarea mergea destul de prost. «Poate că cititorii ezită din cauza titlului», a adăugat. Nu ştiu cum să-l pronunţe şi le e ruşine să intre într-o librărie şi să ceară o carte arătînd-o cu degetul…“, povesteşte scriitorul în „Memorii“. La scurt timp, cartea devine, însă, un succes naţional şi, mai apoi, internaţional, făcînd istorie. Istoria unei iubiri neîmplinite. În 1972, „Maitreyi“ a lui Mircea Eliade cere un drept la replică. Va scrie, şi ea, o carte: „Dragostea nu moare“.
A început să moară, citindu-l pe Cioran (1)
Eliade locuia la Chicago, iar reputaţia lui era uriaşă. Primise încă o recunoaştere, care i-a bucurat ultimii ani: la Universitatea din Chicago, Divinity School, s-a înfiinţat o catedră de Istoria Religiilor care îi purta numele. Sănătatea însă i se şubrezise în mod vizibil. Mai ales în urma incidentului care a avut loc în seara de 18 decembrie 1985, în biroul său de la Meadville Theological Seminary. Acel incendiu a avut pentru el o semnificaţie majoră: l-a înţeles ca pe un semn elocvent că sfîrşitul îi era aproape. În aprilie 1986, Ioan Petru Culianu se afla în Chicago. Lucrau împreună, între altele, şi la trierea materialelor salvate din incendiu. La mai puţin de patru luni de la nefericitul eveniment, nimic nu anticipa vreo schimbare a cursului lucrurilor.

(va urma)
HISTORIA

COMENTARII DE LA CITITORI