Paradoxul lui Mircea Eliade: de la corigentul miop la savantul excentric (6)

in Lecturi la lumina ceaiului

În cameră, la capul Maestrului, se afla, de tot atîtea zile, încremenită de suferinţă, frică şi deznădejde, soţia sa, Christinel Eliade. Ea se confrunta cu una din cele mai dificile situaţii ale existenţei sale,… a amîndurora. În cele peste şapte zile, Christinel făcea faţă cu demnitate şi onoare în faţa sutelor de vizitatori veniţi să-şi vadă Maestrul venerat. Ei încercau în felul acesta să manifeste respectul cuvenit, atîta vreme cît el mai era în viaţă“.
* * *
Tot mai rare, bătăile pulsului se încheiară marţi, 22 aprilie, la ora 9.40. „Paranirvana a luat sfîrşit. Desigur, lumea nu va mai fi niciodată aceeaşi fără Mircea Eliade. Am înţeles, după o noapte de disperare, că, în cele cinci zile ale veghii, Mircea Eliade înfăptuise o minune. Prietenii şi discipolii săi se întîlniseră în acest timp acolo, solidari cu Christinel şi întărindu-şi legăturile unul faţă de celălalt.
* * *
„Filosoful necontestat al Istoriei Religiilor, fondatorul Enciclopediei Religiilor, creatorul unor cuvinte noi folosite în limbajul filosofic-religios, autorul a mii de articole cu caracter ştiinţific, istoric, religios, profesorul care a îndrumat şi învăţat mii de studenţi, astăzi filosofi de valoare, laureaţi ai marilor premii de pe mapamond, profesori erudiţi, arhiepiscopi etc, îşi termină angajamentul faţă de obligaţia şi misiunea sa de a crea, de a lăsa ceva patrimoniului culturii universale”, ne-a declarat Stelian Pleşoiu. Miercuri, 23 aprilie, ora 14:00, Eliade a fost incinerat, conform dorinţei sale, scrisă în testament. David Tracy a citit o pagină din Mitul Eternei Reîntoarceri. Slujbe pentru odihna sufletului său au fost rostite în toate bisericile ortodoxe din America. Organizat din umbră de David Tracy, serviciul memorial a avut loc în enorma Rockfeller Chapel din Hyde Park, campusul Universităţii din Chicago. În locul elogiilor, Saul Bellow, Paul Ricoeur, Wendy O’Flaherty şi Ioan Petru Culianu au citit fragmente din opera lui Mircea Eliade în cele trei limbi în care acesta a scris pînă la sfîrşitul vieţii: română, franceză şi engleză… Amintirile lui Stelian Pleşoiu sînt, şi astăzi, la fel de vii: „Nu după mult timp, mii de persoane aveau să treacă prin faţa catafalcului, aducînd un ultim omagiu celui dispărut… celui care credea că «Lumea fără Dumnezeu este o cenuşă»… Cu modestia cuvenită aş adăuga că… «Omenirea fără Eliade este mult mai incertă, mult mai săracă»”.

Sfîrşit
HISTORIA

COMENTARII DE LA CITITORI