Parisul, îndoliat de cele mai devastatoare atentate din Istoria sa

in Lecturi la lumina ceaiului

Ziua de 13 noiembrie 2013 părea să fie o zi ca oricare alta în „Oraşul Luminilor“. Dar, la mai puţin de 1 an de la atentatul asupra redacţiei „Charlie Hebdo”, Parisul a retrăit coşmarul terorismului, de data aceasta, într-un atac fără precedent. Să fie, oare, de vină fatidicul număr 13, cel considerat aducător de nenorociri, pentru că la Cina cea de Taină au stat la masă 13 persoane, cei 12 apostoli şi Isus, înainte ca Mîntuitorul să fie crucificat?

pag 19 paris 1

Aşa cum a titrat ziarul „Le Monde“, în ediţia sa din 14 noiembrie, „acesta a fost cel mai sîngeros atac terorist din istoria Franţei“. Vineri seara, 3 explozii, comise de terorişti sinucigaşi, au avut loc în faţa „Stade de France”, atunci cînd pe teren se disputa un meci amical de fotbal între reprezentativele Franţei şi Germaniei, la care participau preşedintele francez  şi oficiali germani. În paralel, alţi terorişti au deschis focul cu arme automate la restaurantele „Le Carillon“ şi „Le Petit Cambodge“, unde au murit cel puţin 14 persoane, iar multe altele au fost rănite; la cafeneaua „La Belle Equipe“, unde oamenii au fost decimaţi de o ploaie de gloanţe, precum şi pe Rue de la Fontaine au Roi, la intersecţia cu Faubourg-du-Temple, cel de-al şaselea loc vizat de terorişti. Aici, au murit cel puţin 5 persoane. Un adevărat carnagiu a avut, însă, loc la sala de concerte Bataclan, unde au fost luaţi şi ostatici, teroriştii omorînd peste 80 de tineri care asistau la un concert al grupului hard rock ,,Eagles of Death Metal”. O mărturie a unui reporter supravieţuitor descrie infernul din interiorul sălii de concerte: „Teroriştii erau foarte calmi. Au reîncarcat armele de 3-4 ori. Nu spuneau un cuvînt. Tăceau sub măştile negre şi trăgeau“. O tînără de 22 de ani care se afla în sala de concerte şi a trăit coşmarul acelor clipe infernale povestea că, pînă la declanşarea atacului, amosfera era foarte veselă, toată lumea dansa şi zîmbea… În momentul în care pe uşa principală au intrat cîţiva bărbaţi înarmaţi şi au început să tragă,  tinerii au fost atît de naivi, încît au crezut că acel moment făcea parte din spectacol. Zeci de oameni au fost împuşcaţi. Rîuri de sînge au acoperit podeaua. Barbaţi în toată firea plîngeau, ţinînd în braţe cadavrele prietenelor lor. Vieţi furate, familii distruse. Într-o clipă. „Am fost incredibil de norocoasă să supravieţuiesc… Imaginea celor care ne dădeau tîrcoale ca vulturii mă va urmări tot restul vieţii. Modul în care, cu meticulozitate, ţinteau şi apoi trăgeau în oameni…“. Tînăra le va fi toată viaţa recunoscătoare barbatului care a asigurat-o că totul o să fie bine, cuplului ale cărui ultime cuvinte de iubire i-au redat credinţa că există bine în lume, politiştilor care au reuşit să salveze sute de oameni, străinilor care au consolat-o în minutele în care a crezut că băiatul pe care îl iubea a murit… „Vineri seara, vieţile multora au fost schimbate pentru totdeauna, şi ţine de noi să fim mai buni. Să trăim vieţile pe care victimele nevinovate ale acestei tragedii le-au visat, dar pe care acum ele nu le mai pot trăi. Odihniţi-vă în pace, îngeri! Nu veţi fi niciodată uitaţi!”.

pag 19 paris 2

Duminică seara, s-a aflat că ţinta reală a atentatelor sîngeroase care au zguduit Franţa şi întreaga lume a fost însuşi şeful statului francez, preşedintele François Hollande, care, conform planului, trebuia să fie ori capturat, ori ucis. „Geografia celor 6 locuri din Paris atacate de terorişti arată, cu precizie, că acestea aveau rolul de a atinge ţinta primară, şi anume preşedintele François Hollande şi, în acelaşi timp, de a crea un haos sîngeros în capitala Franţei, semănînd teroare printre turişti şi zguduind sistemul de guvernare francez din temelii“, dezvăluie site-ul israelian debka.com, apropiat de Serviciile Secrete din această ţară. Şi iată că, sîmbătă, 14 noiembrie, reţeaua teroristă sunnită Stat Islamic, activă, în principal, în Siria şi Irak, a revendicat atacurile criminale. „Atentatele comise la Paris sînt un miracol”, a transmis Centrul media Al-Hayat, agenţia de propagandă a reţelei teroriste Stat Islamic. „Într-un atac binecuvîntat de Allah, un grup de soldaţi credincioşi Califatului a luat drept ţintă capitala nelegiuirilor şi perversiunilor, Parisul. Opt fraţi, purtînd centuri cu explozibil şi puşti de asalt au atacat locuri alese minuţios din capitala Franţei – stadionul pe care se disputa un meci între Franţa şi Germania, la care asista imbecilul Franţei, François Hollande, sala de spectacole Bataclan, plin de persoane adunate pentru a venera perversitatea, şi alte locuri din arondismentele X şi XI. Parisul a tremurat sub paşii lor şi străzile lui au devenit prea înguste pentru ei. Bilanţul atacurilor este de cel puţin 200 de morţi, şi încă pe atîţia răniţi, meritul fiind al lui Allah. Franţa şi cei care urmează calea Franţei trebuie să ştie că rămîn ţinta principală a Statului Islamic şi că vor continua să simtă mirosul morţii, fiindcă au îndrăznit să insulte numele Profetului. Acest atac este doar începutul furtunii şi un avertisment pentru cei care vor să mediteze şi să tragă învăţăminte”. Jihadiştii nu-i iertau Franţei faptul că a fost prima ţară care, în urmă cu 7 săptămîni, a lansat atacuri aeriene asupra poziţiilor deţinute de membrii ISIS în Siria. Luni, 16 noiembrie – deşi toată ţara este în doliu (au murit 132 de persoane, iar alte peste 400 au fost rănite în cele mai sîngeroase atacuri din Europa, în ultimii 40 de ani, după atentatele comise la Madrid, în 11 martie 2004) – mass-media a anunţat că, duminică, Franţa s-a dezlănţuit asupra ISIS şi că îşi va continua intervenţia în Siria pentru a distruge Statul Islamic.

pag 19 paris 3

Să încheiem cu un citat din cartea „Mînia şi Orgoliul”, scrisă de renumita jurnalistă italo-americană Oriana Fallaci: „Treziţi-vă, oameni buni! Treziţi-vă! Paralizaţi cum sînteţi de frica de a merge contra curentului sau de a părea rasişti (cuvînt, înainte de toate, impropriu, pentru că discuţia nu este despre o rasă, ci despre o religie), nu înţelegeţi, sau nu vreţi să înţelegeţi că aici este în plină desfăşurare o cruciadă în sens invers. Obişnuiţi cum sînteţi cu jocul la două capete, orbiţi cum sînteţi de miopia şi stupizenia lui politically correct, nu înţelegeţi şi nu vreţi să înţelegeţi că aici este vorba, în fapt, de un război religios. Un război pe care ei îl numesc Jihad, război sfînt. Un război care poate (poate?) nu vizează cucerirea teritoriului nostru, dar sigur vizează cucerirea sufletelor noastre: dispariţia libertăţii şi a civilizaţiei noastre, nimicirea modului nostru de a trăi şi de a muri, a felului nostru de a ne ruga sau de a nu ne ruga, a modului nostru de a mînca şi a bea, de a ne distra şi de a ne informa… Nu înţelegeţi, sau nu vreţi să înţelegeţi că, dacă nu ne opunem, nu ne apărăm şi nu luptăm, Jihadul va învinge? Şi va distruge lumea pe care, bine sau rău, am reuşit să o construim, să o schimbăm, să o îmbunătăţim, să o facem oarecum mai inteligentă, adică mai puţin bigotă, chiar nebigotă. Va distruge cultura noastră, arta noastră, ştiinţa noastră, morala noastră, valorile noastre, plăcerile noastre… Isuse Christoase! Nu vă daţi seama că Osama Bin Laden şi ai lui se consideră autorizaţi să vă ucidă, pe voi şi pe copiii voştri, pentru că beţi vin sau bere, pentru că nu purtaţi barba lungă, chador-ul sau burca, pentru că mergeţi la teatru şi la cinema, pentru că ascultaţi muzică şi cîntaţi canţonete, pentru că dansaţi în discoteci sau acasă la voi, pentru că priviţi la televizor, pentru că purtaţi fuste mini sau pantaloni scurţi, pentru că la mare sau la ştrand staţi goi sau aproape goi, pentru că faceţi sex cînd, unde şi cu cine aveţi chef? Nu vă pasă nici de asta, proştilor? Eu sînt atee, slavă Domnului. Iremediabil atee. Şi nu am nici o intenţie să fiu pedepsită pentru acest lucru de nişte barbari care, în loc să lucreze şi să contribuie la progresul omenirii, stau cu fundul în sus, adică se roagă de 5 ori pe zi“.

pag 19 paris 4

COMENTARII DE LA CITITORI