PARLAMENTUL EUROPEAN S-A RĂŢOIT LA GRECIA

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Motto: „Marile Puteri nu fac nimic pe degeaba“. (MERCY ARGENTEAU, scrisoare către Regina Maria Antoaneta, 7 mai 1791)

 

Am urmărit, în această dimineaţă, transmisia, în direct, a sesiunii Parlamentului European. Forum din care eu am fost eliminat printr-o fraudă ordinară, înregistrată după blatul dintre Victor Ponta – Liviu Dragnea – Gabriel Oprea şi Traian Băsescu, în mai 2014. M-a încercat o senzaţie de vomă. Nu se poate să se ţină predici despre democraţie şi anti-corupţie atîta timp cît acolo, sub acea cupolă, au intrat nişte impostori, în frunte cu nevestele şi amantele unor haimanale de pe Dîmboviţa. Nu bagă nimeni în seamă acele intruse, care s-au lipit, cu superglue, de fotoliile de europarlamentari, unele fiind la al doilea mandat: Daciana Sîrbu, Adina Vălean, Viorica Dăncilă, Maria Grapini, la care se adaugă Corina Creţu (comisar european!), care s-a făcut remarcată pînă acum prin fixaţia cu care a pus ochiul de sticlă pe războinicul negru Colin Powell. Aceste muieri ne reprezintă (?!) la Bruxelles şi Strasbourg. Ele nu sînt o echipă, ci o turmă de capre. Le-am văzut cum se manifestă, mergînd, în haită, la shopping, fiindcă altă treabă n-au. A ţinut vreuna din ele vreun discurs mai acătării? A lăsat vreo urmă în Parlamentul European, care le plăteşte regeşte, de mai bine de 6 ani? A publicat vreo carte?

Dar, în acea instituţie sînt şi unii cărora le place să se audă vorbind. Mă refer la nişte palavragii de profesie, ca belgianul Guy van Verhofstadt şi englezul Nigel Farage. Timp de 5 ani i-am ascultat pe viu. Demagogi de duzină, care au o bandă în cap, cu nişte clişee pe care le cred de efect. Nu m-aş mira dacă, dimineaţă, le-ar repeta în oglindă. Acest belgian gesticulează ca o maimuţă, cu un aer teatral penibil. Efectul e zero. Nimeni nu ştie ce profesie are şi pe cine reprezintă. Din cînd în cînd, face o pauză studiată, pentru aplauze (răzleţe), pe care le savurează, de parcă ar juisa. Celălalt cabotin, Nigel Farage, vorbeşte maşinal, fără punctuaţie. Ca tip, e insuportabil, plin de sine. „Englezii sînt, cu desăvîrşire, lipsiţi de caracter“ – spunea unul din Secolul XVIII, care îi cunoştea din interior, filozoful David Hume. Ce ştie „acuzatorul public“ Nigel despre Grecia? Cu ce drept îi spune ce să facă, atîta timp cît „Omul Negru“ al Uniunii Europene nu e Grecia, ci Marea Britanie (are o altă monedă, circulă pe stînga drumurilor, cu volanul pe dreapta, dar, în schimb, n-are Constituţie)?

Au mai vorbit şi alţii. Tot steril. Tot certăreţ. Unii băgau. Alţii scoteau. Toţi erau plini de importanţă, savurînd momentul, nesperat, cînd îi urmăreşte toată Europa. Dacă nu chiar Planeta întreagă. Unii plăteau nişte poliţe, de la ţară la ţară, de la grup politic la grup politic. Mai mulţi au sărit la gîtul Germaniei, cerînd ca aceasta să-şi achite datoriile faţă de Grecia. Nu le va plăti, fireşte, nici faţă de Grecia, nici faţă de România. O nemţoaică puhavă ne-a sfătuit, pe toţi, să nu mai facem apel la Istorie (?!). Ia te uită! De ce oare? Nu sîntem, noi toţi, produsele Istoriei?

Urmărind transmisia în direct, de la Strasbourg (nu de la Bruxelles, cum greşit a titrat TVR 1), am avut un sentiment ciudat: nişte copii obraznici îşi dădeau mama afară din casă! Fiindcă democraţia modernă e o casă zidită pe temeliile Atenei. Cu alte cuvinte, nu există doar un Rege Lear, ci şi o Regină Lear. Şi am mai observat ceva: cum îşi apărau toţi cei bolnavi de limbariţă privilegiile (lefuri, alte cîştiguri financiare etc.). Pentru că, dacă Uniunea Europeană se va prăbuşi, or să dispară şi ei. Iată de ce au pus la colţ, pe coji de nucă, Grecia. Nu care cumva să urmeze şi pasul al doilea. Grecii nesubordonaţi trebuie să-şi bage minţile-n cap. Aşa după cum se vede, n-am pomenit nici un cuvînt despre primul-ministru grec. Acesta a fost chemat la ora de dirigenţie şi bombardat cu tot felul de ironii şi de acuzaţii. Acel belgian plecat cu sorcova şi-a permis neruşinarea să atace chiar şi Biserica Ortodoxă a Greciei, care s-ar bucura de privilegii (?!). Ia să le dea grecii Muntele Athos, supranumit „Ochiul lui Dumnezeu“ – să vedeţi ce presă bună ar avea!

Ah, dacă nu v-aş cunoaşte… Mîndria unui popor vechi v-a pus o oglindă devastatoare în faţă. Pentru umanitate, Homer şi Pithagora morţi – sînt mai utili decît Guy van Verhofstadt şi Nigel Farage vii.

CORNELIU VADIM TUDOR

8 iulie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI