Partidul România Mare a fost dintotdeauna adeptul unei Românii puternice (1)

in PRM peste tot

Interviu cu dl. Judecãtor Victor Cornoiu Jitãraşu, candidat PRM pentru Senat în Municipiul Bucureşti

* Carmen Ionică: O să vă rog, domnule Victor Cornoiu Jităraşu, să prezentaţi cititorilor revistei „România Mare“, pe scurt, activitatea dvs. profesională.
* Victor Cornoiu Jităraşu: Este dificil să vorbeşti despre tine, dar parafrazîndu-l pe povestitorul neamului, Ion Creangă, „Ce mai atîta vorbă pentru nimica toată? Ia, am fost şi eu în lumea asta un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită (din Creţeştii Gorjului – nota autorului), care nici frumos pînă la 20 de ani, nici cu minte pînă la 30 şi nici bogat pînă la 40 nu m-am făcut“ („Convorbiri Literare“, 1 aprilie 1881). Sînt fiul unei familii de ţărani individuali şi am văzut lumina zilei într-o seară, la 21 noiembrie 1949. Am crescut în dragostea de muncă, de cinste, de preţuire a unor valori bine definite, cu un drag aparte faţă de carte „căci nu este altă mai frumoasă şi mai de folos zăbavă decît cetitul cărţilor“ (Miron Costin). Societatea românească ne-a oferit din plin şansa şi facilităţile aferente de a mă realiza potrivit cu înclinaţiile mele, chiar şi atunci cînd am schimbat orientarea iniţială, indiferent de regimul politic. În studenţie, am audiat cursuri ţinute de academicianul Grigore Moisil, la Facultatea de Filozofie, şi de la această personalitate marcantă a vieţii spirituale, precum şi din alte surse, am realizat că omul competent este liber în opinie şi manifestare, societatea nu-l subordonează, ba dimpotrivă, îl respectă şi i se supune. Cu dragostea de carte, de frumos, de cultură şi adevăr, copilul care participa la mai toate treburile într-o gospodărie rurală după vîrsta şi puterea lui – bine drămuite de părinţi – fără să aibă nici atunci, nici acum reprezentarea că este un minor exploatat, a ajuns magistrat-procuror la toate nivelurile, cu funcţii de conducere de la 35 de ani, doctor în drept, lector universitar cu 15 serii de studenţi, şi, în finalul carierei, judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală.
* C.I.: În iulie 2016, aţi devenit membru al Partidului România Mare. De ce aţi optat pentru această formaţiune politică, şi cum se împacă profesiunea dvs. cu lumea politicii?
* Victor Cornoiu Jităraşu: Cel puţin două considerente au determinat această decizie. O relaţie aparte cu preşedintele partidului – regretatul poet, pamfletar şi om politic vizionar Corneliu Vadim Tudor, pe care l-am cunoscut personal cu mulţi ani în urmă, şi m-am străduit să-i fiu aproape moral, şi nu numai, în momentele grele ale începutului, evident, fără să mă implic în politică. La care se adaugă aprecierea pe care o accord Doctrinei Naţionale a acestui partid şi Platformei sale. Ofer politicii cunoştinţele şi experienţa unui magistrat împlinit, care a studiat, a aplicat şi a predat dreptul timp de 40 de ani, spre folos în adoptarea unor acte normative limpezi, coerente, concordante cu cele existente, fără multiple interpretări, lăsate pe seama celor care le aplică, şi, desigur, în spiritul şi litera Constituţiei.
* C.I.: Sînteţi procuror de 36 de ani, aţi desfăşurat activităţi la toate nivelurile Parchetelor, dar şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De ce aţi ales o carieră politică tocmai acum?
* Victor Cornoiu Jităraşu: Două sînt motivele acestei decizii. Cel dintîi, din recunoştinţă faţă de societatea care mi-a oferit şansă şi gratuităţi de-a mă realiza pe deplin în profesie pînă la vîrful acesteia, societate pe care cred că nu am răsplătit-o destul cu munca mea de 38 de ani, iar cel de-al doilea motiv este acela că simt primejdia în care se află societatea, apropiată de marginea prăpastiei, în iminenţă de disoluţia statului şi de rescriere a frontierelor de către marile imperii.
* C.I.: În activitatea laborioasă pe care aţi desfăşurat-o, de-a lungul anilor, aţi avut tangenţe cu oameni politici sau cu politica?
* Victor Cornoiu Jităraşu: Evident că da, întrucît un magistrat realizează politica statului în aplicarea legii. Aceste tangenţe au avut loc fie prin adresarea nemijlocită a unor lideri politici, care se interesau de cauzele penale aflate în instrumentarea mea, adresare făcută cu deferenţă, eleganţă şi respect faţă de lege şi de profesionist, iar după întrevedere liderii respectivi plecau cu opinia mea. Asta se întîmpla în socialism. În capitalism, am transmis eu mesaje profesionale liderilor politici prin intermediari, atunci cînd am sesizat alunecări cu consecinţe juridice grave, în calitatea mea de Om al Cetăţii, cu drepturi şi obligaţii.
* C.I.: Care este diagnosticul pe care aţi putea să-l puneţi, din punct de vedere juridic, politicii româneşti, şi ce credeţi că se poate face pentru a reforma, din temelii, viaţa din România, care se leagă, indisolubil, de deciziile politicienilor?
* Victor Cornoiu Jităraşu: În toamna anului 1992, am avut onoarea de a purta un dialog cu George Uscătescu, consătean – membru de onoare al Academiei Române, profesor de estetică la Universitatea Complutense, din Madrid, şi autor al studiului „România sub trei dictaturi“, întîlnirea noastră avînd loc după o alta, la Ion Iliescu, preşedintele României din acea vreme. De la distinsul interlocutor am aflat că, în opinia sa, în România este haos şi nu democraţie, comunicată şi preşedintelui. În cei 26 de ani, din interese electorale, politicienii au cultivat teoria drepturilor care se cuvin cetăţenilor, depăşind cu mult atitudinea asemănătoare la instalarea socialismului, fără a alătura acestor drepturi şi obligaţiile corelative. În ultima vreme, chiar şi Cardinalul Ratzinger a invocat necesitatea adoptării unui cod al obligaţiilor alăturat drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
* C.I.: Care credeţi că va fi, din punctul dvs. de vedere, marea surpriză a alegerilor din 11 decembrie 2016?
* Victor Cornoiu Jităraşu: Alegătorii români sînt inteligenţi, citiţi, au bătut drumurile Europei, au ochii larg deschişi şi au realizat că tot naţiunile sînt leagănul civilizaţiei, bunăstării materiale şi spirituale, şi doar în cadrul Naţiunii se pot împlini profesional, asemenea mie, pînă la orice nivel, oricît ar fi de sus. În condiţiile în care şi poporul American a ajuns la vorba lui Donald Trump, „America first“ (America pe primul loc), şi noi trebuie să gîndim şi să decidem „România pe primul loc“ – ideal cultivat de Corneliu Vadim Tudor în toată viaţa lui literară şi apoi politică. Curentul naţionalist, prezent în viaţa noastră spirituală cu mai multe secole în urmă, a cuprins puternic Europa şi America, iar Partidul România Mare a fost dintotdeauna adeptul unei Românii puternice în interior şi cu o participare activă în viaţa Europei şi a lumii. La alegerile din 11 decembrie 2016, partidul va obţine un scor cu mult peste aşteptările adversarilor noştri, deveniţi temporar mai naţionalişti decît Marie le Pen, evident de conjunctură, chiar şi în condiţiile în care sondajele şi mass-media îl ignoră sau chiar mint că ar fi dispărut. Donald Trump a fost tratat la fel de presă şi mass-media, şi a cîştigat graţie alegătorilor, cărora le-a oferit proiectul unei Americi a lor, şi nu a lumii globalizate.
* C.I.: Socotind că electoratul se împarte în alegători disciplinaţi faţă de partidul favorit, alegători care votează pentru a nu cîştiga cineva şi alegători care se abţin de la vot – cărei categorii vă adresaţi?
* Victor Cornoiu Jităraşu: Am condus o Secţie de Votare, la 20 mai 1990. Tabloul cu alegători – veseli, bine dispuşi, mulţi, aşezaţi civilizat la cozi imense, încîntaţi că se pot exprima liber, prezenţi în majoritate – mi-a rămas în memorie, îmi este dor de ei şi îi doresc din nou la urne, la fel de mulţi şi de hotărîţi. Politicianismul manifestat în cei 27 de ani, dramele la care au fost supuşi – dezrădăcinarea de ţară a circa 3,5 milioane de locuitori, chiar dacă „fie pîinea cît de rea tot mai bună-i în ţara mea“ („Răzvan şi Vidra“, B.P. Hasdeu), un număr impresionant de copii s-au sinucis de dorul părinţilor, părinţi în vîrstă abandonaţi pentru a îngriji părinţii altora din afara ţării, salariaţi cu remuneraţie adusă la nivelul anului 1957 – i-a alungat de la urne, lipsindu-i de acest drept fundamental. Mă adresez, aşadar, celor care au renunţat în procent majoritar să exercite dreptul la vot, cu rugămintea de a se ajuta pe ei prin vot şi de a nu uita că în ei este „număr şi putere“ (Mihai Eminescu, „Împărat şi proletar“, 1 decembrie 1874).

(va urma)

COMENTARII DE LA CITITORI