Pasiunile politice ale marilor scriitori şi istorici români (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Delavrancea a fost primarul Bucureştilor
Eruditul avocat şi scriitor Delavrancea a fost primarul Capitalei preţ de un mandat. Membru al Partidului Conservator, Barbu Ştefănescu Delavrancea a fost ales primar al Bucureştilor în şedinţa de constituire din 29 iunie 1899, cu 30 de voturi pentru şi o abţinere. A ocupat fotoliul de edil al Capitalei în perioada iunie 1889-februarie 1901, sub domnia regelui Carol I. Istoricii îl amintesc drept unul dintre cei mai vrednici primari ai Capitalei din secolul trecut. Deşi s-a confruntat cu o perioadă de criză economică, a ţinut să-şi ducă la îndeplinire proiectele cu care a preluat funcţia de primar. Nu de puţine ori a intrat în conflict cu consilierii locali, cărora Delavrancea obişnuia să le spună: „Dacă vreţi să iscălim numai hîrtii, atunci nu merităm mandatul ce ni s-a dat“. Activitatea politică a scriitorului a continuat şi după mandatul de la Primărie. A fost ministru al Lucrărilor Publice între anii 1910-1912 şi ministru al Industriei şi Comerţului din 1917, pînă la finalul vieţii.
Prim-ministrul Octavian Goga
Poetul ţărănimii Octavian Goga a fost şi el înregimentat politic şi a deţinut funcţii importante. Pe vremea cînd era cetăţean al Austro-Ungariei, în 1915, Goga a încercat să candideze în Colegiul electoral II, în judeţul Romanaţi, la Caracal. Candidatura nu s-a finalizat cu un succes, deoarece autorităţile liberale au cerut anularea candidaturii, invocînd pretextul cetăţeniei. Zece ani mai tîrziu, în 1925, Octavian Goga a cîştigat un mandat de deputat în Parlamentul României la alegerile parţiale din Reghin, fiind reprezentant al Partidului Poporului. Sloganul său a fost „Muncă, Cinste, Legalitate“. Vreme de ani buni, poetul a fost o prezenţă importantă pe scena politicii româneşti, aplaudat de unii, dar contestat de alţii. A fost învestit în funcţia de ministru de Interne, sub conducerea regelui Ferdinand, în perioada 30 martie 1927 şi 4 iunie 1927. În 1928, a fost ales vicepreşedinte al Partidului Poporului, iar în 1932, i-a luat locul lui Averescu, devenind şef de partid. A schimbat numele partidului în „Partidul Naţional Agrar“. Ca şef de partid, Goga a cîştigat la alegerile din 1933 opt mandate parlamentare. Şi-a schimbat orientarea politică după 1934, înclinînd către extrema dreaptă. Partidul său a fuzionat în 1935 cu Liga Apărării Naţional Creştine, creînd Partidul Naţional Creştin. La alegerile din 1937, Goga a devenit prim-ministru. Guvernarea sa a fost una scurtă şi controversată. La finalul ei, în 1938, politicanul Goga spunea: „Eu îmi spăl mîinile. Am făcut faţă tuturor îndatoririlor mele, eram în plină desfăşurare a muncii mele, ordonate, gata să arunc în cumpănă tot restul existenţei mele pentru triumful
unei idei“.
Politicianul Iorga
Istoric, critic literar, dramaturg şi memorialist, Nicolae Iorga a fost şi un politician important. Şi-a început cariera în 1907, cînd, la vîrsta de 36 de ani, a fost ales deputat de Iaşi. A candidat ca independent, fiind singurul politician independent din Parlamentul României. În 1910, a fost co-fondator al Partidului Naţionalist Democrat. Însă acest partid era considerat ca o formaţiune personală a scriitorului, la care aderaseră discipolii săi. Întrebat ce reprezintă Partidului Naţionalist Democrat, Iorga spunea: „Paltonul, pălăria şi bastonul meu sînt partidul“. A fost membru al Parlamentului pînă în 1938. A fost, pe rînd, preşedinte al Camerei Deputaţilor şi preşedinte al Senatului. Pentru o scurtă perioadă de timp, a deţinut funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, cea mai importantă funcţie din Guvern. A deţinut şi funcţia de consilier regal, în perioada 1939-1940.
Mircea Eliade, candidat pe listele partidului „Totul pentru ţară“
Apropierea filosofului Mircea Eliade de mişcarea legionară este una dintre controversele vieţii sale. Se spune că, în 1933, prin prisma mentorului său Nae Ionescu, Eliade ar fi început să cocheteze cu mişcarea legionară. Potrivit unor biografi ai lui Eliade, la alegerile din decembrie 1937, el ar fi candidat pentru Camera Deputaţilor pe listele electorale ale partidului legionar „Totul pentru ţară“. Filosoful ar fi fost ales ca deputat în noul Parlament, dar nu şi-a exercitat funcţia. Pentru convingerile sale politice, Eliade a fost arestat, după reţinerea mentorului său, Nae Ionescu. Potrivit lui Claudio Mutti, autorul cărţii „Mircea Eliade şi Garda de Fier“, filosoful a stat închis şase săptămîni în arestul Siguranţei. Ministrul de Interne de la acea vreme, Armand Călinescu, i-a propus să semneze o declaraţie prin care să se disocieze de mişcarea legionară, pentru a-şi recîştiga libertatea. Eliade a refuzat. Mutat din închisoare într-un sanatoriu, el a fost eliberat pe 25 noiembrie, cu cîteva zile înainte de asasinarea liderului legionar Corneliu Zelea Codreanu.
Marin Preda, deputat în Marea Adunare Naţională
Cel mai iubit dintre pămînteni şi unul dintre scriitorii cei mai „vînaţi“ de Securitate în regimul comunist, Marin Preda a deţinut funcţia de deputat. În 1980, anul apariţiei romanului „Cel mai iubit dintre pămînteni”, acesta a fost ales deputat în Marea Adunare Naţională. În martie 1980, era deputat al Circumscripţiei electorale numărul 5 Dracşani-Teleorman. Se spune că Preda n-a participat decît la prima sesiune a Marii Adunări Naţionale. În luna mai a aceluiaşi an, Preda a fost găsit mort în camera lui de la Palatul Mogoşoaia. La data morţii, el nu era doar cel mai celebru scriitor contemporan, ci şi deputat în Marea Adunare Naţională.
Controversatul Zaharia Stancu
Autorul romanului „Desculţ“ a avut o activitate politică controversată. A fost ales deputat în Marea Adunare Naţională, în perioada 1948-1952. Scriitorul a fost acuzat că ar fi fost un profitor care a ,,cîntat“ osanale regimului comunist, pentru a-şi păstra funcţia de conducere de la şefia Uniunii Scriitorilor şi pentru alte beneficii. În 1950, a fost exclus din Partidul Muncitoresc Român, acuzat fiind că a fost agent al Siguranţei Statului. Zaharia Stancu a petrecut mulţi ani în anticamera Partidului Comunist solicitînd carnetul de partid. A devenit membru de partid abia în anul 1964.

Sfîrşit
EliSabeth Bouleanu

COMENTARII DE LA CITITORI