Pãstorul înţelept

in Cioburi de gînduri

Întotdeauna omul s-a luptat pentru fiecare clipã a existenţei sale. În bãtãlia aceasta, el a venit cu toatã agoniseala sa, materialã şi spiritualã. Iatã cã, nu întîmplãtor, Istoria noastrã a fost marcatã de clocotul acestei lupte şi de lacrima mamelor şi soţiilor, care şi-au aşteptat, cu înverşunare, copiii şi soţii, plecaţi pe cîmpul de luptã. Unii au vãzut, din nou, lumina vetrei strãmoşeşti. Alţii… au trimis acasã doar veşti despre ei… şi pãrerea de rãu cã nu-şi vor mai vedea mãicuţa aşteptîndu-i în prag, aşa cum frumos şi tragic spunea Coşbuc. Iatã, mereu ne-am luptat pentru clipa noastrã de speranţã şi de fericire

de-a lungul Istoriei noastre şi continuãm sã o facem, la fel de firesc, şi astãzi, ca în trecut. În ciuda acestui fapt, clipa noastrã încã rãmîne una a tragicei existenţe, şi nu una a bucuriei de a fi şi de a trãi miracolul acestei vieţi, cu toate darurile ei. Sîntem un popor trist. Sîntem, parcã, o excepţie de la regula acestui Univers. Este adevãrat… mai sînt şi alte excepţii, dar eu mã refer strict la noi! La noi, cei care am fost o mare şi frumoasã luminã în trecut. Ce se întîmplã cu noi? Sîntem ca turma fãrã stãpîn! Rãtãcim de atît amar de ani, cã riscãm sã ne pierdem cu totul, dacã cineva destoinic nu ne va pãstori aşa cum se cuvine. Or, nu ştim noi din veac cã Pãstorul înţelept îşi poartã turma sa acolo unde trebuie, în fiecare parte a zilei, dar şi în întunericul nopţii?! Unde este, oare, pãstorul acela, care nu-şi vinde pe iluzii moştenirea pãrinţilor sãi? Oare nu a ajuns speranţa noastrã sã fie parte a unei istorii asemãnãtoare? Şi dacã da… unde este PÃSTORUL CEL ÎNŢELEPT? Ştiu cã aţi obosit de atîta aşteptare, dar poate cã un sfetnic bun se va ivi… chiar şi pentru acel pãstor care, pentru a fi înţelept, trebuie sã nu-şi uite nevoile turmei sale! Rãmîneţi în luminã! Rãmîneţi în adevãr!

ILARION BOCA

COMENTARII DE LA CITITORI