Patria – în primejdie, mai mult ca oricînd!

in Lecturi la lumina ceaiului

Trecînd prin toate declinările Istoriei, amintim că evoluţia socio-politică a umanităţii a instituit – prin fundamentarea doctrinei germane, în a doua jumătate a Secolului al XIX-lea – sintagma ,,stat de drept”, iar Declaraţia de la 1789, privind drepturile imprescriptibile ale omului, rămîne sursa ce alimentează această aură a libertăţii individuale, atît de mult rîvnită. Mai spunem doar că, odată cu făurirea Statului Modern, a sugera asigurarea libertăţilor individuale (şi numai ale acestora) apare ca o perfectă desconsiderare a cetăţenilor.

Pentru că ei, cetăţenii, pot fi apăraţi doar în cadrul respectării drepturilor şi libertăţilor naţionale, altfel, ca popor mic ce ne aflăm, ne vor fi garantate, cu ghearele şi cu dinţii democraţiei, numai dreptul şi libertatea de a asista la devalizarea ţării, de a fi făcuţi responsabili de înstrăinarea, ori de distrugerea economiei, de a ni se prelungi agonia şi de a beneficia de o slujbă de îngropăciune mult prea costisitoare… Ce-i atît de greu de priceput că noi nu avem loc pe etajera imperialismelor de tot felul şi că, pe măsură ce procesul acaparării şi al împărţirii resurselor mondiale devine tot mai anevoios, concernele economice se substituie, practic, colonialismului de stat (acolo unde el are tradiţie!), acesta tinzînd să fie utilizat în folosul unor grupări care nu ezită să se repeadă chiar şi asupra propriilor concetăţeni? Toate lucrările (în)condeierilor de serviciu abundă în diversiunea privind caracterul raţional al relaţiei dintre libertate şi constrîngere – ca legiferare a perenităţii statului de drept şi a democraţiei. Şi e nevoie de un preşedinte al Naţiunii Române – împrăştiată, azi, în cele patru zări ale rău-famatelor familii politice europene!

NICHITA MLADIN

Nota Redacţiei: Îl sfătuim pe colaboratorul nostru să scrie ceva mai simplu şi mai inteligibil.

COMENTARII DE LA CITITORI