Patriciu a beneficiat de sprijinul total al clasei politice la privatizarea Petromidia

in Război corupției

Gruparea infracţională condusă de Dinu Patriciu a beneficiat, în cadrul procesului de privatizare a rafinăriilor Vega şi Petromidia, de „sprijinul total al clasei politice la putere în perioada respectivă“, prin prisma conexiunilor politice sau de afaceri pe care omul de afaceri le avea în PSD şi PNL, se arată în documentele procurorilor aflate la dosarul Rompetrol II. De asemenea, procurorii susţin că reprezentanţii Ministerului Economiei, Ministerului Finanţelor Publice, Fondului Proprietăţii de Stat, APAPS şi OPS au dat dovadă de o pasivitate „greu de înţeles“. Procurorii susţin că, în anul 1998, Dinu Patriciu şi Sorin Marin, împreună cu cetăţenii americani Stephenson George Philip şi Hart Colin Richard, au constituit un grup infracţional organizat transfrontalier, care a avut drept scop desfăşurarea unor ample activităţi în vederea inducerii în eroare a autorităţilor române cu ocazia încheierii şi derulării unor contracte de privatizare. La acest grup au aderat ulterior Florin Eric Chiş (cu dublă cetăţenie română şi israeliană), Alexandru Nicolcioiu, Adrian Volintiru, precum şi persoane de decizie din cadrul Fondului Proprietăţii de Stat sau din cadrul Guvernului, care, prin exercitarea cu rea-credinţă sau defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, au favorizat atingerea scopurilor acestui grup. Gruparea urmărea să obţină dispariţia creanţelor statului din evidenţa contabilităţii publice (creanţa Libia şi Turkmenistan), delapidarea sumelor de bani ce se cuveneau bugetului de stat ca urmare a activităţilor de prelucrare, respectiv vînzare a produselor finite şi a produselor derivate purtătoare de acciză; neplata obligaţiilor fiscale în întregime sau în parte prin nedeclararea veniturilor; ascunderea obiectului sau a sursei impozabile; stingerea datoriilor către bugetul de stat sub diferite forme; însuşirea, traficarea sau folosirea în interes personal a acestor sume de bani. Această activitate a culminat cu iniţierea, promovarea şi adoptarea de către Guvernul Adrian Năstase a OUG 118/2003 prin care SC Rompetrol Rafinare a fost „iertat“ de plata sumei de 21.776.998.718.567 lei, aproximativ 603 milioane de dolari, ce reprezentau obligaţii bugetare restante, sumă pe care însă membrii grupului au folosit-o în interesele proprii sau în interesele societăţilor din grupul Rompetrol, care au înregistrat profituri substanţiale şi care au fost apoi externalizate, datoria fiind transformată în obligaţiuni de stat, cu posibilitatea răscumpărării în şapte ani. Astfel, pe 9 decembrie 1998, Dinu Patriciu şi Sorin Marin au înfiinţat un holding elveţian denumit Rompetrol Holding, cu sediul în Fribourg, care deţinea 18% din Rompetrol SA Bucureşti, iar pe data de 3 decembrie 1999, au înfiinţat off-shore-ul Rompetrol International Ltd. cu sediul în Tortola, Insulele Britanice. „Ulterior, membrii grupului s-au asociat avînd diferite calităţi, de asociat sau administrator în mai multe entităţi economice, înfiinţînd firme cu sediul în România sau în străinătate, cu scopul participării la privatizarea unor obiective strategice de interes naţional printre care rafinăriile Vega şi Petromidia, fără a îndeplini condiţiile legale de investitori strategici şi fără a face dovada că dispun de lichidităţile necesare pentru a susţine financiar investiţiile angajate prin contractele de privatizare semnate cu Fondul Proprietăţii de Stat, beneficiind în activitatea infracţională fie de sprijinul total al clasei politice la putere în perioada respectivă, prin prisma conexiunilor politice sau de afaceri pe care Patriciu Dan Costache le avea atît cu Partidul Social Democrat, cît şi cu Partidul Liberal al cărui membru a fost, fie de pasivitatea greu de înţeles a reprezentanţilor Ministerului Economiei, Ministerului Finanţelor Publice şi/sau a reprezentanţilor Fondului Proprietăţii de Stat, APAPS şi OPS“, declară procurorii. Scopul iniţial pentru care a fost constituit acest grup infracţional a fost acela ca, pe de o parte, să se intre în posesia sumelor de bani gestionate de SC Rompetrol SA, destinaţi bugetului de stat şi proveniţi din contracte de cooperare economică internaţională încheiate înainte de 31 decembrie 1989, iar pe de altă parte, de a avea la dispoziţie societăţi comerciale care prin natura obiectului lor de activitate permiteau rulajul unor mari sume de bani (cash-flow), prin contracte economice interne şi externe, dar care, în acelaşi timp, să se afle şi în sfera de interes a statului român, în aşa fel încît să nu se permită în nici un moment constatarea stării lor de falimentare. Anchetatorii afirmă că membrii grupării conduse de Dinu Patriciu şi-au diversificat activitatea infracţională, în scopul cumpărării de la FPS a acţiunilor pe care acesta le deţinea la rafinăriile Vega şi Petromidia, la preţuri subevaluate, cu complicitatea directă a funcţionarilor FPS implicaţi în aceste procese de privatizare, iar ulterior, după obţinerea controlului absolut asupra acestor două societăţi, să delapideze în interesul membrilor grupului atît sumele de bani care trebuiau investite în cele două societăţi, cît şi sumele pe care societăţile privatizate trebuiau să le vireze la bugetul de stat. În aceste împrejurări, în perioada 1998 – 2007, gruparea şi-a însuşit atît creanţa statului român rezultată din Acordul de cooperare economică internaţională cu statul libian, dar a şi obţinut pachetele majoritare de acţiuni gestionate de FPS la rafinăriile Vega şi Petromidia, la valori mult subevaluate faţă de cele reale. După privatizare, cele două rafinării au fost decapitalizate, prin mai multe operaţiuni financiare, precum însuşirea şi folosirea în propriul interes a sumelor de bani colectate şi destinate bugetului de stat; majorări artificiale sau nelegale de capital social; crearea unor circuite financiare şi comerciale fictive prin care să se creeze aparenţa respectării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare; transferarea de sume de bani către societăţile membre ale grupului înfiinţate în paradisuri fiscale; crearea, în mod artificial, de lichidităţi prin listarea la bursă a rafinăriei Petromidia, sumele de bani astfel rezultate fiind, de asemenea, însuşite de membrii grupului. La data de 24 august, Dinu Patriciu şi Philip Stephenson au încheiat un contract cu KazMunayGas, prin care Rompetrol Holding SA Elveţia a vîndut 75% din acţiunile companiei olandeze The Rompetrol Group NV, a cărei valoare de piaţă a fost evaluată prin contract la 3,61 miliarde de dolari, urmînd ca Patriciu şi Stephenson, prin Rompetrol Holding, să deţină în continuare celelalte 25% din acţiunile The Rompetrol Group NV. Prin contract s-a mai stabilit că The Rompetrol Group NV va fi condusă împreună de către cei doi acţionari, KazMunayGas şi Rompetrol Holding, acţionarul majoritar numind membrii Consiliului Director al The Rompetrol Group NV, iar Patriciu a fost numit preşedinte şi director general. „Practic, prin această tranzacţie, Patriciu Dan Costache şi George Philip Stephenson şi-au asigurat un folos patrimonial de 2.712 milioane de dolari, creşterea valorii de piaţă a The Rompetrol Group datorîndu-se în primul rînd activităţii infracţionale derulate de membrii grupului infracţional începînd cu anul 1999, prin care au fost delapidate sume importante care se cuveneau fie bugetului de stat, fiind doar în administrarea firmelor din grupul Rompetrol, fie trebuiau folosite în conformitate cu clauzele contractelor de privatizare încheiate în anii 1999 şi 2000, cu complicitatea directă a miniştrilor Finanţelor Publice şi cel al Economiei şi Comerţului din Guvernul Adrian Năstase, care la solicitarea inculpatului Patriciu Dan Costache au iniţiat şi promovat OUG 118/2003 prin care SC Rompetrol Rafinare SA a fost «iertat» de plata sumei de 21.776.998.718.567 lei, aproximativ 603 milioane de dolari, care a fost convertită în obligaţiuni cu scadenţa la 7 ani“, mai spun procurorii. DIICOT mai susţine că, ulterior acestei „operaţiuni legislative“ iniţiate şi coordonate în interesul exclusiv al SC Rompetrol Rafinare SA şi implicit al acţionarului majoritar The Rompetrol Group şi al membrilor grupului, Ministerul Finanţelor, prin miniştrii Sebastian Vlădescu, Varujan Vosganian şi Gheorghe Pogea, deşi avea obligaţia potrivit art. 8 alin. 2 din OUG 118/2003, aşa cum a fost modificat prin Legea 89/2005 să creeze cadrul legislativ necesar tranzacţionării pe Bursa de Valori Bucureşti a obligaţiunilor subscrise la data de 26 ianuarie 2004 de Ministerul Finanţelor Publice, nu a respectat dispoziţiile legii astfel încît aceste obligaţiuni să fie tranzacţionate pe o piaţă de capital reglementată, iar statul român să recupereze creanţele bugetare pe care SC Rompetrol Rafinare SA le avea la data de 30 septembrie 2003. În iunie 2009, Rompetrol Holding a vîndut şi restul de 25% din acţiunile pe care le deţinea la The Rompetrol Group, astfel încît KazMunayGas a devenit unicul acţionar al holdingului şi, prin această operaţiune, acţionarul majoritar al tuturor societăţilor din grupul Rompetrol. Urmare acestor tranzacţii, la data de 8 septembrie 2009, Rompetrol Holding şi-a schimbat denumirea în Dinu Patriciu Holding, încercîndu-se astfel disocierea totală a acestuia de grupul Rompetrol. De asemenea, pe 6 martie 2014, The Rompetrol Group şi-a schimbat denumirea în KazMunayGas International NV, iar la data de 16 iunie 2015, SC Rompetrol SA şi-a schimbat denumirea în SC Oilfield Exploration Business Solutions SA.

AGERPRES

COMENTARII DE LA CITITORI