Pavană pentru copilul care am fost

in Poeme

Eu m-am născut spre iarnă, sub semnul de centaur
tăind în două veacul ca burţile la peşti
o exilată greacă, cu fibule de aur
m-a botezat în ape şi datini creştineşti

N-am să evoc, fireşte, povestea mea întreagă
doar zeii primei vîrste aş vrea să îi dezgrop
aveam o stea firavă şi-atîta de pribeagă
încît nu e trecută în nici un horoscop

În mare, însă, viaţa era atît de plină
avea un gust aparte, de fragi alcoolizaţi
în mahalaua aia de sticlă levantină
pod de calici, şi cîrciumi, şi armăsari furaţi

Îmi amintesc cişmeaua din colţ, o brutărie
apoi un templu verde, împovărat de nuci
întîiul loc de joacă s-a nimerit să-mi fie
un cimitir cu guşteri şi melci prelinşi pe cruci

Acolo eu văzut-am misterele primare
pe care universul ni le aduce-n dar
zăpada carnivoră, exploziile-n soare
şi ochii exoftalmici ai ploii pe trotuar

Întîii ani de viaţă au fost o dulce boală
pulsa o frenezie în toţi, după război
ţineam Crăciun şi Paşte, o stea patriarhală
încă lucea pe boltă, printre creneluri noi

Aşa treceai de falnic, oh, început de viaţă
leviathan domestic, cu trupul meu în şa
în ce muzeu te afli, în ce halou de ceaţă
de ce te-ascunzi de mine, copilăria mea?
CORNELIU VADIM TUDOR
(Poezie preluată din volumul
„Carte românească de învăţătură“)

COMENTARII DE LA CITITORI