Pe bolnavii de cancer i-am rezolvat… Ce ne facem cu bolnavii la „scufiţă“?

in Lecturi la lumina ceaiului

Pentru-nceput, înşir cîteva mărunţişuri neavînd legătură cu titlul, dar, din cînd în cînd, un mic remember nu strică. Chiar şi niţică lipsă de modestie…
Ce scriam acum vreo 2 săptămîni? Păi, scriam că plutoane de specialişti în toate şi-n nimic s-au repezit, scuzaţi, ca raţa la muci, aşezîndu-i cu spatele la zid pe cei care au instalat la Arena Naţională o copertină inflamabilă! Ceream să se pună capăt acestei situaţii demne de noaptea minţii, efectuîndu-se, scurt şi la obiect, expertiza copertinei. Dacă este acceptată în Germania sau Dubai, pentru ce ar lua foc tocmai la noi, unde, vorba aia, plouă din belşug? Plouă cu impozite, cu declaraţii tembele ale unor potentaţi vremelnici, cu legi inaplicabile… Bunăoară, la ce-ar fi servit Legea Defăimării, cînd insulta şi calomnia sînt, deja, incriminate?! Nu-i un pleonasam juridic? Dragneo, dacă ar trebui să oferi un exemplu concret de defăimare, care să nu fie insultă ori calomnie, te-ai da pe după plopii fără soţ! Plouă, deci, cu Limbă Română masacrată, cu bătălii înverşunate doar pentru CIOLAN, nu şi pentru OM, dar plouă, domnule! Plouă torenţial!
Or fi citit, n-or fi citit articolul, important este că, imediat după aceea, cei de la ISU au ieşit din starea de amorţeală, făcînd expertiza. Ocazie cu care au aflat şi dumnealor, dar şi opinia publică, ceea ce susţineam noi. Anume, că, îi citez, copertina este foarte greu inflamabilă! Desigur, au dat un verdict prudent, din categoria „să nu ziceţi că nu v-am zis“, materialul fiind, de fapt, 100% neinflamabil. Sau inflamabil, cel mult, la declaraţiile incendiare ale lui George Becali. Care Gheorghe, de cînd nu mai vrea să fie persoană publică, apare zilnic la televizor, că şi de-aici i se trage… Dar de ce-a trecut atîta timp pînă să se scoată „stîlpul din mijlocul drumului“?!
Să fiu bine înţeles: siguranţa copertinei n-are nici o legătură cu frauda/paguba/nechizuinţa (îmi iau şi eu nişte precauţii, nu numai ISU!) intervenite în construirea Arenei. Dă-i-nainte cu ancheta, Tolontane, că eşti cel mai tare din parcare! Mă refeream doar la stupiditatea cu care cădem noi… Vorba vine, noi… La stupiditatea cu care se cade la noi dintr-o extremă în alta.
Domnii din armata noastră, mai mult generali decît soldaţi, cînd vor ieşi din starea de încăpăţînare stupidă? Cui foloseşte că stadionul Ghencea se degradează, nefiind folosit de atîta amar de vreme? Suporterii suspectează că, după un patent super-bătătorit, se intenţionează distrugerea complexului, pînă la a deveni un maidan super-interesant dpdv imobiliar. Dacă există măcar un miligram de adevăr, numele de Babiuc nu spune nimic, nimănui?! Să sperăm, totuşi, că, în curînd, ne vom mai lăuda niţel, consemnînd redarea în folosinţă (şi) a stadionului Ghencea. Dacă nu, probabil vom reaminti aceste rînduri la un viitor proces, al unora dintre actualii generali.
Ce mai scriam, înaintea meciului de tenis cu Cehia? Păi, făcînd o paralelă glumeaţă cu unele pretenţii electorale, scriam că m-aş bucura ca, în turul II, să ajungă nu primarii nu ştiu cui, ci Simona Halep, dar… Urmarea? Simona a pierdut în „turul I“! Fusese, desigur, un pronostic riscat, numai că-l simţeam „în nări”“, plutea în aer (Şumudică, mă iei asociat la casa ta de pariuri?). Ca atare, mi-aş permite un sfat: fată dragă, nu mai schimba antrenorii, mai des decît adidaşii!
Altceva: după eşecul cu Cehia, preşedintele F.R.T., o persoană cu totul respectabilă, declara că, nerefăcută dpdv medical, înainte de meci abia puteai să mergi, darămite să alergi. Ori a vrut să fie amabil, ori n-a depăşit încă faza copilăriei managementului sportiv. Dacă, într-adevăr, aşa au stat lucrurile, nu trebuia să te lase să joci, indiferent ce-ar fi zis unii sau alţii!
Şi încă ceva: să fie doar o coincidenţă faptul că uşorul declin a început cam din momentul în care şi-a băgat mustaţa în pregătirile tale Mistreţul cu colţi de argint?…
Liberalii n-au chiar atîţia suporteri precum cei 2 S, Steaua şi Simona. Totuşi, au cîţiva. Care-l suspectează pe nicolaescueugen că ar fi trîntit meciul! Altfel, cum de-a putut scoate, cu vorbirea aia uşor molfăită, inepţia, să nu-i spunem cruzimea, referitoare la bolnavii de cancer?! Mă rog, în Mare Molfăiala Lui, nicolaescul doar pregătea mutarea următoare, solicitînd apoi „la pachet“, înfiinţarea unei Agenţii de Prevenţie. N-a îndrăznit să se şi auto-propună preşedinte al rîvnitei agenţii, dar probabil c-o făcea în „turul II“. N-a precizat nici dacă va aplica prevenţii
pe bază de Diazepam, după metoda tudorbarbu. Alo, SMURDU’?… Repede, că veni elicopteru’-n bot!!
Cîţiva simpatizanţi au mers pînă la a se întreba dacă nicolaescul nu-i cumva pionul otrăvit al PSD?… În nepriceperea mea politică, tare mi-e că, încă o molfăială de-asta, liberalii vor avea soarta ţărăniştilor! Cărora, în afară de faptul c-au schimbat denumirea bulevardului 1 Mai, în Ion Mihalache, nu prea le ţin minte „realizărlii“. Într-un fel, constantineştii aveau şi ei dreptate; la ce bun omagiul adus Zilei Internaţionale a Celor ce Muncesc, cînd cu munca cinstită nu prea mai faci nimic în ziua de azi? Ştiu, au denumit „1 Mai“ o arteră de prin Drumul Taberei, dar nu puteau, mult mai ieftin, să-i zică „Mihalache“ arterei din Drumul Taberei?! Chiar mă mir cum de n-avem şi strada „Erou Victor Ciorbea“? Sau „Intr. aviator Pavelescu“? La urma-urmei, pen’ce nu?! Viu fiind, regele Mihai are piaţeta lui, prin care, recunosc, îmi face o reală plăcere apolitică să păşesc; nu bag mîna-n foc că m-ar încerca acelaşi sentiment traversînd şi „Scuarul Dudă“.
La rîndu-i, Dragnea o fi devenit pionul otrăvit al liberalilor?… Negoiţă n-a rupt inima tîrgului, dar, să renunţi la el pentru a o desemna preşedinte intermediar al organizaţiei Bucureşti pe Gabriela Vrînceanu-Firea-Pandele?! Există argumentul îndreptăţit că pe dinamovistul Negoiţă nu l-ar vota alegătorii stelişti. Şi totuşi… Am înţeles că madam Pandele va candida şi la Primăria Bucureştiului! Bucătăria PSD e treaba lor, încurcă-i drace! Că nu degeaba scandează tinerii frumoşi şi liberi La Brutărie!, La Brutărie! Însă problema primarului devine, măcar ˝.000.000, şi problema mea! Cu cine-ar urma să se bată, în săbii sau în ciorapi, tînăra speranţă pesedistă? Cu liberalul Buşoi?! În cazul acesta, oricît nu-l suport eu pe miciman, mă-ntorc la el mai în genunchi decît Gianni Morandi: Nene Traiane, mult iubite şi stimate consumator fruntaş, candidează, că te votez cu două mîini şi 4 cuburi de gheaţă! Pen’ce? Pen’că, prin comparaţie, ăhă-ăhă, eşti chior în Ţara Orbilor! Plus că, ăhă-ăhă, precis mai comiţi o mihăileană, şi-atunci chiar nu mai scapi!! Ce ziseşi?!… Nu te-ai decis încă?… Atunci, ca soluţie de avarie, nu rămîne decît Viorel Lis!
Să fie doar Curaj la mijloc, sau e vreo strategie ce trebuie dusă la-ndeplinire pas cu pas?… Fiindcă a renunţa la orele de istorie şi a mai reduce încă o dată numărul celor de Limbă Română, e sinonim cu desfiinţarea, treptată, a fiinţei naţionale. Aşadar, moneda tradiţională ne-am cam pierdut-o, mulţi tineri de azi ştiind doar de roni. Leii? Poate cei din curtea lui Sile Cămătaru! Dragobetele? A devenit Valentine’s Day! În ritmul ăsta, de Ignat nu vom mai sacrifica porcul, ci vom graţia curcanul… Pe de altă parte, cu licee absolvite în genunchi, cu Doctorate luate mai uşor decît Bacalaureatele, cu mai mulţi profesori universitari decît studenţi, agramatismele au devenit un cancer în fază terminală al versului dăltuit în piatră: Mult e dulce şi frumoasă, limba noastră strămoşească! (nicolaescueugen, referitor la „canceroşii“ ăştia, n-ai prevenţii?). Cît n-o sufeream eu nici pe Lenuţa Udrea, sînt nevoit să mă-ntorc în genunchi şi la minunea blondă. Mare adevăr scoseşi de sub breton, Leanţo, mînca-ţi-aş proprietăţile… intelectuale! Nu doar hoţia, ci şi prostia a distrus România! Iar pe pleşcoaică, slavă Domnului, o putem bănui de cîte-n lună şi-n stele, vorba lui Mălăele, nu şi de prostie. Nu c-o laud, da’ cucoana-i dată-n pizda mă-sii! Poftim?… Nu de alegători, domnule! Aşa vine înjurătura noastră strămoşească, pe care tot mai mulţi ţin s-o-nlocuiască cu fuck you! Nu se compară; n-are nici pe departe aceeaşi savoare…
Acum 4-5 ani, i-am propus lui Nicky Păun, liderul Partidei Romilor, să edităm împreună, în condiţii de, vorba lor, „Marca Urs“, volumul-album 100 de ţigani geniali. Împreună, adică eu să-l scriu, iar dumnealui să mă ajute la definitivarea listei celor 100, precum şi, ulterior, la difuzarea cărţii. Ca-n coproducţiile franco-române de pe timpuri, cu actorii lor şi caii noştri. Mă adresasem lui Păun şi cu amintirea, dragă mie, a unora dintre broneţi, dar mai ales cu speranţa că deputatul vrea să pună umărul, nu doar declarativ, la integrarea etniei lui în societate.
Adunasem documentarea şi fotografiile necesare pentru vreo 70 de personalităţi cu „globule negre“ în sînge (Ştefan Răzvan, domn al Moldovei la 1595, Maria Tănase, Ion Voicu, Charlie Chaplin, Yul Brynner, Rita Hayworth, Michael Ballack, August Krogh – laureat al Premiului Nobel, în1920, pentru medicină, Juscelino de Oliverira – preşedinte al Braziliei în 1956, Fărîmiţă, Siminică, Puceanca, Fănică şi Damian Luca, Sile Dinicu, Ştefan Bănică-senior, frăţiorul meu „maro“, cum îi zic cu drag încă din copilărie, Marin Petrache-Pechia, Toni Iordache, Johnny Răducanu, Rică Răducanu, Jean Constantin, Perla Scripcariu, fata din Botoşani, admisă la 5 Universităţi din Anglia, Marius Mihalache, super-genialul George Călinescu-Vişan), dar trebuia să-mi iau măsuri de prevedere pentru ceilalţi 30. Fără această „viză de sus“, riscam să dau nas în nas cu gagiii lu’ Ioan Budai Deleanu: Haoleoo, da’ dă ce-l puseşi p-ăla, şi p-al meu l-ai descreminat, mînca-ţ-aş?!
Pe moment, păunaşul s-a entuziasmat cît clădirea Parlamentului, unde-l vizitasem. Mi-a promis tot sprijinul din lume, hău-hău, Bălălău! Pentru ca, pe urmă, mucles total, mînca-mi-ar!
Împreună cu marele campion Gheorghe Berceanu, mă dusesem şi la luptătorul de mîna a treia Cristian Poteraş. Propulsat, c’est la vie, primar al Sectorului 6 şi preşedinte al Federaţiei de lupte. I-am propus să reedităm, dar în condiţii grafice de lux, adică pe măsura sportului respectiv, enciclopedia publicată de mine în 1992 (onorată de ilustraţiile lui Ion Popescu-Gopo). Cum să nu?, a clefăit personajul, îmbucînd dintr-o şaormă. Excelentă idee, veţi avea tot sprijinul meu!, m-a asigurat, în timp ce-şi ştergea deştele pe faţa de masă. A mai răspuns vreodată la telefon?…
Reţineţi, vă rog: m-am adresat unora avînd nu doar mormane de bani, ci şi mari responsabilităţi faţă de domeniile pe care le păstoreau. Te-nţeleg, băi, remustruică, vrei să-ţi burduşeşti pe repede-nainte buzunarele. Burduşeşte-ţi-le şi tu, codruţmarta, că, dacă nu te bunghesc ăştia, negustor cinstit de numeşti! Iar dacă te bunghesc, dispari în Pana-mea, şi-ţi numeri liniştit lovelele! Dar chiar să nu doreşti, nici măcar o secundă, să laşi şi ceva în urmă?!
Coincidenţa naibii, cei 2 P, Păun-Poteraş, poartă în cîrcă acuze însumînd multe, foarte multe milioane de euro. Cît 0,001 % din parandărături ar fi reprezentat editarea celor 2 volume?!
În sfîrşit, problema din titlu: nişte Dorei, fraţi de sînge cu ăi de uitară stîlpu-n mijlocul şoselei, montară invers ferestrele unei puşcării! Dar nu asta-i buba cea mare, fiindcă-n puşcării, vedem, ajung tot mai puţini infractori; majoritatea, trai pe vătrai, la domiţil! Ce ne facem, însă, că Doreii au… drept de vot?! Şi încă-i bine; peste 10-15-20 ani vor începe să uite stîlpii-n drum milioanele de golani, născuţi din mamele curve evocate recent de ministrul Ioan Rus.
I-am zis ministru? Haoleo şi vai de mine, termenul n-o începe să aducă a defăimare?!
SORIN SATMARI

COMENTARII DE LA CITITORI