Pe decindea Dunării

in Restituiri

Pe decindea Dunării, la vale,
Printre triste mirişti cu ciulini,
Trece-n baltă, legănat agale,
Un chervan cu covilitir de rogojini.

În tot cîmpul nici un fir nu-i vede,
Mişcă vîntul albe colilii
Drumul larg în zări pustii se pierde
Sub un cer de mari melancolii.

Boii mei se lasă pe tînjeală
Grebenele roase-i dor,
Osiile gem cu-ncentineală,
Şi slomnesc un fel de doină-a lor.
Omul stă cu capul gol şi mînă,
Înfundat în maldărul din car;
Şi-aţipit, cu jordia în mînă,
Se tot duce drum fără hotar.

Cît un urs, întins el dormitează
Peste sarica din patru piei de oi,
Numai chioaga aprigă veghează
Ghintuită cu alămuri noi.

Cînd deschide ochii, vultureşte,
Peste roata zărilor năprui,
Inima-i se umple-n piept şi-i creşte
Parcă şesul tot ar fi moşia lui.

,,Foaie verde firul peliniţii”…
Cîntă cărăuşul cătinel
Şi, treziţi, cu el odată cîntă sciţii
Ce-au trecut cîndva prin stepă, ca şi el!

VASILE VOICULESCU

COMENTARII DE LA CITITORI