Pe ei, pe mama lor!

in Alte știri

Motto: „Nu este nici o ruşine să te naşti prost, ruşine e să mori prost”. (Marin Sorescu)

 

Înainte de meciul cu Ungaria, de la Bucureşti, marele pitic de la Federaţia Română de Fotbal, pe nume Răzvan Burleanu – ales, după cum ştiţi, în fruntea acesteia – s-a gîndit să dea o mînă de ajutor Naţionalei noastre de fotbal, care şi-aşa e plină de jucători ce lustruiesc tuşa pe la echipele mici din Europa, şi să ne trîntească un Imn atît de însufleţitor, încît să tremure zidurile Arenei Naţionale, odată cu chiloţii ungurilor. Cinstea de a interpreta măreţul Imn fotbalistic i-a revenit cunoscutei formaţii „Iris”. Pînă aici, toate bune şi frumoase, numai că se spune că un vers-cheie al improvizatului nostru Imn sună, mot-ŕ-mot, aproape atît de duios: „Pe ei, pe ei, pe mama lor!”. E un îndemn, desigur, la un joc avîntat, care foloseşte toate forţele fizice şi psihice. Nu vi se pare că acest slogan îl auzim mai ales la aşa-zişii fani bădărani şi vulgari care populează stadioanele din România?! Noi nu credem că ni se pare, ci chiar aşa este – apanajul unor spectatori puşi pe scandal, care rup scaune, sparg capete şi se iau la bătaie cu jandarmii şi arbitrii, uneori nevinovaţi. Indivizi slinoşi, cu feţele buhăite de băutură, puşi, la orice pas, pe harţă. Am asistat la derby-ul Petrolul – Steaua şi am fost cutremuraţi de teama că, în loc să privim un meci mare, între două echipe favorite la titlu, trebuie să ne ferim de scaunele rupte, aruncate spre capetele noastre, ori de petardele ce puteau să-ţi scoată ochii, să te mutileze, să rămîi fără vedere. Fanii stelişti înjurau, strigau, aruncau cu obiecte periculoase – este adevărat că unii petrolişti îi întărîtau, scandînd execrabilele cuvinte: „Cine ţine cu Steaua,/ Să-i f… familia!”. Păi asta trebuie să fie atmosfera pe stadioanele noastre?! Oribilă e puţin spus. Ar trebui să fie una liniştită, plăcută, armonioasă, să privim un meci de fotbal ca pe un spectacol de artă, ca pe o piesă de treatru, sau ca pe un film cu un subiect atrăgător, care să ne umple sufletele de bucurie şi lumină. Or, versul „Pe ei, pe ei, pe mama lor!” nu reprezintă decît un jalnic îndemn la violenţă pe teren, la antijoc, nu la fotbal adevărat. Dar iată că am ajuns s-o trăim şi pe-asta. Un tînăr, care întîmplător şi (ne)meritat este preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, dar care, se pare, habar nu are cu ce se mănîncă jocul cu balonul rotund, în loc să fie indignat de exprimarea nefericită a ,,poetului-autor” al stihurilor pestriţe, vorba marelui Tudor Arghezi, menită să devină muzica divină a Imnului, declara, entuziasmat, că atît de mult i-a plăcut, încît tot drumul de-acasă pînă la Casa Fotbalului, unde tronează el, ca mare şef, ascultă gloriosul Imn. Extraordinar! Domnul Burleanu o fi avînd în loc de cap vreun burlan spart, iar în loc de suflet ceva de piatră, ca să ne spună o astfel de gogomănie, de care şi curcile rîd. Măcar ne-am fi aşteptat la puţin bun-simţ, nene Burlane, din partea matale! Pe lîngă tine începe să crească, văzînd cu ochii, statuia lui Mircea Sandu, cel detestat de mulţi iubitori ai fotbalului. Şi e păcat! Sau, poate, ai învăţat ceva din limbajul colorat al huliganilor agramaţi şi de la nenea Trăienică din deal, cît ai stat în preajma măriei sale şi l-ai consiliat, la Cotroceni. Tot ce se poate, vorba aceea: ,,Mare e grădina lui Dumnezeu, nene Burlane!”.

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI