Pe unde am tăiat eu lemne, alţii culeg surcele…

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

LUPTA CU RĂUL

 

Mă uit, cu uimire, la trezirea din somnul cel de moarte a unor conaţionali. Ei se freacă la ochi şi constată că s-a furat, s-a privatizat abuziv, s-au defrişat pădurile ţării, a fost trădat Interesul Naţional etc. Atunci cînd s-au produs toate aceste veritabile crime, ei au tăcut mîlc. Am ales, la întîmplare, cîteva momente.

* Iulie 2001. Privatizarea, frauduloasă, a marelui Combinat Siderurgic Galaţi. Mă aflam în vacanţă, la Neptun. I-am telefonat primului-ministru, Adrian Năstase. L-am făcut cu ou şi cu oţet. N-a ascultat de nimeni, parcă se înălţase la cer. Era programat să vîndă tot, tot, tot. Iată cum suna Comunicatul de Presă pe care l-am dat atunci: „Dacă vînzarea ROMTELECOM a reprezentat jaful Secolului XX, vînzarea SIDEX poate fi considerată jaful Secolului XXI. Înstrăinarea iraţională a acestei veritabile bijuterii a economiei româneşti este un atentat la siguranţa naţională şi un act de trădare de ţară. Reamintim Guvernului cîteva dintre reperele şi dimensiunile Combinatului Siderurgic de la Galaţi: are o valoare comercială de cca. 5 miliarde de dolari, se întinde pe o suprafaţă de 1.500 ha, aici lucrează aproape 28.000 de angajaţi, care fac produse metalurgice pentru 1.700 de întreprinderi din întreaga ţară, unde îşi cîştigă pîinea l milion de români, producţia SIDEX reprezentînd 4% din PIB şi 10% din exportul ţării. Iată de ce ni se pare de domeniul absurdului ca un asemenea gigant industrial de 5 miliarde de dolari să fie vîndut cu numai 50 de milioane de dolari, prin urmare de 100 de ori mai ieftin!“.

„Atragem, totodată, atenţia asupra caracterului neserios şi aventurist al firmei indiene ISPAT, care s-a făcut cunoscută pînă acum printr-o serie de escrocherii internaţionale; de altfel, această firmă îşi are sediul în Insulele Cayman, ceea ce ne scuteşte de orice alt comentariu. Partidul România Mare constată cu îngrijorare că mafia locală de la Galaţi, care parazitează SIDEX-ul de ani de zile, şi-a dat mîna cu Mafia centrală de la Bucureşti. De asemenea, se observă o continuitate suspectă de la vechea Putere, cunoscut fiind faptul că impunerea şarlatanilor de la ISPAT a fost iniţiată pe timpul Regimului Constantinescu, la noua Putere.

Formaţiune justiţiară, care a incriminat, de-a lungul ultimului deceniu, şi alte privatizări făcute în detrimentul Statului Român, PRM nu poate rămîne indiferent faţă de privatizarea scandaloasă a SIDEX Galaţi, şi va supraveghea îndeaproape fiecare acţiune care se face în acest scop. PRM, care deţine preşedinţia Comisiei de Privatizare din Senat, consideră că este în Interesul Naţional ca Guvernul să supună Parlamentului procesul de privatizare a SIDEX, în vederea unei dezbateri publice, care să facă imposibilă orice fraudă sau manevră dubioasă, de tipul transformării celor 600 de milioane de dolari datorii ale Combinatului la Buget, în acţiuni incluse în preţul de vînzare şi acelea reduse abuziv, de 10 ori. În eventualitatea că propunerile şi avertismentele noastre vor fi ignorate, Partidul România Mare îşi va rezerva dreptul să boicoteze, prin toate mijloacele legale, politica iresponsabilă şi antinaţională a partidului de guvernămînt, mergînd chiar pînă la forţarea alegerilor anticipate.

CORNELIU VADIM TUDOR,

Preşedintele Partidului România Mare

23 iulie 2001“

* După scurt timp, Adrian Năstase a vîndut şi RODIPET. Cui? Unor mafioţi arabi, care l-au luat pe daiboji – dar se poate bănui cui au dat şpaga. Urmarea? Presa scrisă, pe hîrtie de ziar, a murit în România. Cele două publicaţii ale mele reprezintă nişte excepţii eroice.

* Apoi, acelaşi Adrian Năstase „mărită“ PETROMIDIA Năvodari. Alt jaf istoric. Am protestat şi atunci, dar asasinii economici de-aia s-au reunit în „crimă organizată“, ca să înăbuşe orice împotrivire.

* Cînd a fost vîndut Tutunul Românesc şi, dintr-un foc, au fost „şterse“ datorii de 100.000.000 de dolari, fiind preluate de Stat, l-am dat afară din partid pe deputatul Ilie Neacşu, participant la acel act de tîlhărie. Imediat, s-a solidarizat cu el un alt deputat, Sever Meşca – ofiţer acoperit SIE. Cei doi au fost preluaţi şi prelucraţi de Viorel Hrebenciuc, care i-a pus să scrie o carte, în 2 volume, împotriva mea şi a familiei mele. Mărturisesc că nici acum, după 12 ani, n-am citit-o. Sila e, uneori, mai mare decît curiozitatea. Aflasem că Mafia PDSR le dăduse celor doi trepăduşi 2 miliarde de lei (la valoarea de atunci!) pentru a scrie şi publica acea mizerie. Atunci cînd i-am reproşat lui Adrian Năstase implicarea lui, acesta mi-a spus, cu cinism: „Ar trebui să fii mulţumit. Mi s-a cerut să se facă şi un film, dar am refuzat“ (?!). Prin urmare, mi-a făcut un favor. Astăzi, Viorel Hrebenciuc zace în puşcărie, cu un „supliment“ de bătaie a lui Dumnezeu pentru fiul lui. Adrian Năstase a trecut, şi el, prin diverse puşcării. Cît despre cei doi pigmei care au dat cinstea pe ruşine – Neacşu şi Meşca – au primit o răsplată şi mai grea: căderea în uitare, în oprobriul anonimatului.

* Dar, privatizările scandaloase n-au fost numai „opera“ Regimului Iliescu-Năstase. Ele s-au făcut şi pe timpul lui Emil Constantinescu: ROMTELECOM, ROMCIM, ALRO, başca închiderea, delirantă, a minelor. Am protestat şi atunci. Am organizat chiar marşuri şi mitinguri. Degeaba. Porunca externă era: „Ne daţi economia? Vă dăm aderarea!“ (Ilie Şerbănescu). Şi ne-au dat aderarea. Adică o sinecură bogată pentru personaje ca Maria Grapini, Corina Creţu, Cristian Preda, Edvard Hellvig ş.a. Care taie frunză la cîini. Fac shopping, alături de alte neveste şi amante, de alţi bişniţari politici. În rest, aderarea la Uniunea Europeană nu ne-a prea folosit. Pentru trocul inimaginabil pe care l-a aranjat cu Traian Băsescu, în mai 2014, cînd s-a făcut „blat“ şi s-au împărţit mandatele în Parlamentul European, junele preşedinte al PSD a fost bătut, crunt, de Dumnezeu: a pierdut alegerile prezidenţiale, deşi avea victoria în mînă. Şi încă nu s-a terminat: intuiesc că, în curînd, el va pierde totul, inclusiv libertatea.

Mă uit şi constat, cu spaimă, cum lucrează Dumnezeu. Şi în bine, şi în rău. Şi în răsplată, şi în pedeapsă. Le-am spus să nu mai prigonească un om al lui Dumnezeu. Nu m-au crezut. Nu m-au ascultat. Eu am dus cea mai grea luptă în ţara asta, de 25 de ani încoace. Toţi ticăloşii au pus umărul să-mi bareze drumul, să nu mai deţin nici o funcţie, să mă elimine de peste tot. Mă refer la Mafia Electorală, compusă din escrocii sondajelor şi din maşinăriile fraudei la urne. Acum, şi-au văzut visul cu ochii: au rămas singuri în arena de joc. Unde îşi sparg capetele şi se pîndesc pentru a se azvîrli, unii pe alţii, după gratii. Eu am rămas drept, ca un brad în furtună. Nu ştiu ce voi face mîine. E posibil să opresc apariţia celor două publicaţii, din lipsă de bani. E la fel de posibil să n-am ce mînca. Fiindcă acesta e preţul integrităţii morale într-o ţară care îşi face harakiri. Totuşi, există o forţă mai presus de orice judecată şi de orice realitate: e Dumnezeu. Haideţi să aşteptăm să vedem ce are de gînd cu ţara asta. Cu nelegiuiţii am văzut ce are de gînd: îi spulberă ca pe făina orbilor. Dar cu ţara ce vrea să facă? O mai lasă pe hartă? Sau o pedepseşte, şi pe ea, definitiv – pentru laşitatea şi depravarea ei morală. Aceasta e întrebarea.

CORNELIU VADIM TUDOR

17 decembrie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI